Rezultate

30 aug.

a sublima

Verbul a sublima are două sensuri principale, unul propriu şi unul figurat. Se referă în primul rând la corpuri chimice, presupunând „trecerea (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a trece prin starea lichidă” sau „trecerea dintr-o stare cristalină în stare de vapori şi apoi din nou în cristale, prin condensarea vaporilor”. Sensul figurat se referă la transpunerea sentimentelor într-un plan superior, la ridicarea instinctelor şi a pasiunilor până la sublim (grad de perfecţiune şi desăvârşire excepţională). Cu sens asemănător, termenul este folosit şi în psihanaliză, însemnând „a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale şi egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste şi spirituale”. Stadiul intermediar de la propriu la figurat face trimitere la „a curăţa de orice amestec impur sau străin”, iar sinonimele ce pot fi utilizate în orice situaţie sunt a (se) purifica, a (se) rafina.

Continuare »

11 aug.

„Luceafărul” de Mihai Eminescu

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Once on a time, as poets sing
High tales with fancy laden,
Born of a very noble king
There lived a wondrous maiden.


Continuare »

03 mai

a se scuza

Se foloseşte foarte des structura „îmi cer scuze”, pentru a ruga pe cineva să ierte o greşeală pe care am comis-o. Formula este însă extrem de nefericită, pentru că privită mai atent îşi dezvăluie ambiguitatea. „Îmi cer scuze” (mie) – adică eu faţă de propria-mi persoană? Ca să nu mai spunem de mult-abuzatul „vă cer scuze” care, analizat logic, poate fi înţeles chiar ca o pretenţie la păreri de rău din partea celuilalt. Convenind, prin urmare, că „a-ţi cere scuze” e o treabă foarte periculoasă, putem să-l folosim, în schimb, pe a (se) scuza.

Continuare »

08 mart.

a înfrumuseţa

Pentru azi am ales o minunăţie de verb: a înfrumuseţa. Înseamnă, pornind de la cea mai simplă accepţie, a face mai frumos, a împodobi ori a orna, stabilind sinonimie cu un încântător regionalism – a înfrumoşa, dar şi cu a idealiza, în dimensiune figurată.

M-am oprit asupra lui pentru că azi e o zi specială a femeilor, iar ele cu verbe de felul ăstuia se ocupă. Fie că sunt mame, fiice, surori, soţii, prietene ori iubite, femeile ştiu să se facă frumoase şi să înfrumuseţeze totul când vor. Departe de mine gândul proslăvirii şi idealizării grupului acestuia – din care eu însămi fac parte, şi căruia îi cunosc bine şi defectele. Însă, indiferent cum alegem s-o folosim, feminitatea este un miracol pentru care eu voi fi mereu recunoscătoare, cu toate relele ce sunt neîndoielnic legate fiinţei mele. Iar frumuseţea stării mele de graţie o simt eu, mai presus de toate, primăvara.

Continuare »

01 mart.

a mărţişorí

Oficial şi calendaristic, a venit primăvara. Azi e prima zi a lui Martie şi în cinstea lui, pentru că merită, inventăm un verb pe măsură – a mărţişorí. Tarabele pieţelor sunt pline de flori, iar căpăţânoşii ăştia de ghiocei o ţin una şi bună, c-a venit vremea. Dar, sincer… nu prea-i cred (în fond, cât preţ poţi pune pe vorba unui clopoţel de-o zi?), pentru că observ cu tristeţe că iarna nu se dă dusă, iar primăvara se lasă aşteptată. Dacă vă uitaţi pe geam o să înţelegeţi, iar dacă nu pricepeţi ce spun înseamnă că, în mod miraculos, ziua voastră de azi nu seamănă cu celelalte ale mele de până acum.

Continuare »

28 dec.

a (se) pregăti

A pregǎti îşi lǎmureşte sensurile prin explicaţii precum „a aranja ceva din timp” sau „a face ca ceva sǎ fie gata”, iar atunci când are dimensiune reflexivǎ, verbul trimite la „a fi pe punctul sau a fi gata sǎ…”. Este interesant cât de multe lucruri pot fi pregǎtite: ţinutele sau încǎperile, mâncǎrurile sau petrecerile, lecţiile sau examenele, şi oamenii pentru distracţii sau pentru somn, pentru drum sau pentru un discurs, pentru veşti proaste sau pentru operaţii dificile; se foloseşte, de asemenea, „a pregǎti terenul” pentru orice demers care presupune crearea unor condiţii prielnice pentru orice fel de operaţiune.

Termenul face parte dintre cele specifice acestei perioade a anului. În ultimele zile ale lui decembrie, oamenii sunt într-o de neînchipuit agitaţie, pentru a-şi gǎti casele şi sufletele de sǎrbǎtoare. Cineva îmi spunea zilele astea cǎ, de fapt, Crǎciunul este o stare de spirit şi m-am pomenit gândind cǎ nu sunt multe ocaziile care cumuleazǎ semnificaţii pentru toate soiurile de oameni – şi mǎ gândesc aici cel puţin la douǎ extreme: cei credincioşi şi cei atei. Crǎciunul îi adunǎ împreunǎ, iar semnificaţia sa profundǎ rǎmâne o opţiune personalǎ a fiecǎruia dintre noi, dar toţi, deopotrivǎ, ne împodobim casele, ne încǎrcǎm mesele, ne dǎruim cadouri, ne revedem rudele şi ne urǎm, oricât ar fi de departe, prietenii.

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro