! organdi este un substantiv neutru care denumește un tip de țesătură; atunci când se referă la sorturi, are și formă de plural – organdiuri

! orgasm este substantiv neutru care are acum, spre deosebire de vechea normă, și formă de plural – orgasme

! orgelet (un sinonim al lui urcior) este substantiv neutru cu pluralul orgelete; spre deosebire de regulile vechi, acum nu se mai recomandă pronunția venită din franceză

* ori care este o structură alcătuită din conjuncție + pronume, ce funcționează în contexte de tipul care poate ori care vrea. În același fel se folosește și *ori câți (conjuncție + pronume), în construcții precum câți pot ori câți vor; este menționat separat !oricâți, pronume nehotărât masculin, cu femininul oricâte și genitiv-dativul oricâtora. Din aceeași serie de conjuncție + pronume, mai apar *ori ce (ce poate ori ce vrea) și *ori cine (cine poate ori cine vrea).

* ori când deschide seria structurilor alcătuite din conjuncție + adverb (când poate ori când vrea), din care mai fac parte *ori cât (cât poate ori cât vrea) – diferit de adverbul *oricât –, dar și *ori cum (cum poate ori cum vrea)

Verbul a îndrăzni înseamnă „a avea curaj, a nu se teme, a nu-i fi frică”. Pare a fi obținut prin derivare, din „în” şi „drăzni”, ultimul fiind venit dintr-un slav mai vechi. Sinonimele sunt, în funcție de context, a cuteza, a se încumeta, a-şi îngădui, a pofti, a-şi permite, a se semeți, iar dintre antonime, menționăm a se jena, a se rușina, a se sfii, a se teme.

Este urmat mai ales de o propoziție complementară construită folosind conjunctivul şi-şi întregește sensul cu precizări de tipul „a risca biruind frica sau jena”, inclusiv în expresii precum „cine nu îndrăznește, nu izbutește”.

Continuare »

* orbul găinilor / găinii (denumirea populară a unei boli) este substantiv neutru

! órdie / ordíe (hoardă, oaste turcească sau tătară) are două variante de pronunție și se desparte or-di-e; este substantiv feminin cu genitiv-dativul órdiei/ordíei și pluralul órdii/ordíi

! ordinal este adjectivul substantivului numeral (motiv pentru care, în vechea normă, avea genul neutru); acum este înregistrat ca adjectiv masculin, cu formă de feminin la plural – ordinale

! orfan are atât valoare adjectivală, cât și substantivală – masculin cu pluralul orfani și femininul orfană-orfane

! orfevrier (or-fe-vri-er) poate fi adjectiv sau substantiv, masculin cu pluralul orfevrieri și femininul orfevrieră-orfevriere (care se referă sau aparține orfevrăriei – „meșteșugul creării obiectelor de artă aplicată, din metale prețioase”)

Verbul a leza vine din franțuzescul léser și este folosit ca termen livresc, fiind, în dicționare, explicat mai mult prin sinonimii. Se referă la a vătăma, a răni, iar sensul figurat are în vedere o similitudine de sens cu a jigni, a ofensa.

Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, verbul înregistrează o echivalenți cu „a aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva)”. Alte sinonime acceptate, în funcție de context, sunt a afecta, a dăuna, a insulta, a înjosi, a prejudicia, a traumatiza, a ultragia.

Continuare »

* oratoare este corespondentul feminin al lui orator; substantivul are genitiv-dativul oratoarei și pluralul oratoare

* orânduitoare (o-rân-du-i-toa-re) este un termen învechit, substantiv feminin cu genitiv-dativul orânduitoarei și pluralul orânduitoare

! orânduitor este un termen învechit, care are acum valoare substantivală, masculin cu pluralul orânduitori; adjectivul nu mai este menționat

! orb are acum un singur articol dedicat în DOOM, care pune în discuție atât valoarea adjectivală, cât și substantivală: masculin cu pluralul orbi și femininul oarbă-oarbe

! a orbecăi este un verb care are, conform noii norme, câte două forme pentru indicativ prezent – orbecăie/orbecăiește și pentru conjunctiv prezent să orbecăie/orbecăiască; imperfectul este orbecăia

Verbul a induce vine din latinescul inducere, cu sensuri după franțuzescul induire. Înseamnă, în primul rând, „a împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru”, iar folosit în logică se referă la „a face un raționament inductiv”, adică „a afla prin inducție” – în opoziție cu a deduce. Cel de-al doilea sens se utilizează în fizică, având în vedere acțiunea de „a produce un câmp electric prin inducție electromagnetică”.

Sinonimele sunt destul de numeroase, verbul fiind, în funcție de context, echivalent al lui a cauza, a conduce, a determina, a incita, a împinge, a produce, a provoca. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, o altă serie sinonimică este a amăgi, a înșela, a păcăli, a șmecheri – când termenul este folosit în expresia „a induce în eroare”, adică „a face pe cineva să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decât e în realitate; a face să ia un neadevăr drept adevăr”.

Continuare »