25 iun.

a perora

Verbul a perora vine din limba franceză, cu rădăcini vechi latineşti, şi are, în cea mai relaxată accepţie a termenului, sensul de „a vorbi mult”. Termenul peroraţie constituie, la origine, un element al discursului construit după toate regulile oratoriei. În afara acestei sfere însă, tonul adecvat pentru a cataloga un discurs drept „peroraţie” este unul însufleţit şi plin de emfază (afectare, atitudine nenaturală), asociat încercării (dezagreabile, chiar) de a convinge. Verbul este mai rar folosit cu valoare tranzitivă, când se referă la „a dezbate, a susţine cu înflăcărare, cu ardoare o problemă, o teză etc.”.

Puţini dintre noi ştiu astăzi cum să construiască un discurs conform normelor retoricii, dar se afirmă că publicul devine mai receptiv atunci când acestea sunt respectate. E interesant felul în care s-a deplasat semnificaţia termenului, care denumea concluzia, momentul final (şi decisiv), în care vorbitorul încerca să refacă starea binevoitoare a auditoriului, să-l recâştige în urma asumării unei poziţii eventual divergente. Acum se referă la vorbărie goală, sforăitoare, pretenţioasă, la afectare şi folosire abuzivă a tonului declamator, la exagerări pompoase. Într-atât să se confunde astăzi însufleţirea cu falsitatea?

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

  • a (se) deştepta: Verbul a (se) deştepta se referă la elemente dintre cele mai neaşteptate şi mai puţin ...
  • a (se) parfuma: Verbul a (se) parfuma a ajuns în limba română din franceză (parfumer) şi înseamnă, mai ...
  • a (se) rândui: Sensul de bază al verbului a (se) rândui înseamnă „a aşeza într-o succesiune regulată, într-un ...
  • knock yourself out: Expresia knock yourself out este una pentru care mie îmi este imposibil de imaginat un ...
  • a importuna: Verbul a importuna face parte dintre verbele cele (relativ) noi, care au ajuns la noi ...

© 2024 blog.ro-en.ro