10 mart.
Who are you, reader, reading my poems an hundred years hence?
I cannot send you one single flower from this wealth of the spring, one single streak of gold from yonder clouds.
Open your doors and look abroad.
From your blossoming garden gather fragrant memories of the vanished flowers of an hundred years before.
In the joy of your heart may you feel the living joy that sang one spring morning, sending its glad voice across an hundred years. |
Cine eşti tu, cititorule care-mi vei citi poemele, de azi într-o sută de ani?
Nu-ţi pot trimite nici măcar o singură floare din belşugul acestei primăveri, nici măcar un singur firicel de aur din bogatele mine ale acestor nori.
Deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară.
Culege din înflorita-ţi grădină înmiresmatele amintiri ale unor flori veştede, răsărite în urmă c-un veac.
În bucuria inimii tale o vei putea simţi şi pe aceea care a-nfiorat până la cântec inima unui frate de-al tău,
într-o dimineaţă de primăvară, făcându-l să-şi trimită glasul extatic la drum, către tine, cititorul meu de azi într-o sută de ani. |
| Rabindranath Tagore |
traducere de Petre Solomon |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 mart.
From where I sit, I see the stars,
And down the chilly floor
The moon between the frozen bars
Is glimmering dim and hoar. |
De aici văd, sus, constelaţiile,
Şi jos podeaua de gheaţă
Luna cu haloul îngheţat
Sticleşte în întuneric, albită de vreme. |
Without in many a peaked mound
The glinting snowdrifts lie;
There is no voice or living sound;
The embers slowly die. |
Nămeţii de zăpadă
Zac întunecaţi
Nu se aude nici un glas, nici un sunet;
Jarul păleşte încet. |
Yet some wild thing is in mine ear;
I hold my breath and hark;
Out of the depth I seem to hear
A crying in the dark; |
Totuşi ceva sălbatic îţi răsună-n auz,
Îmi opresc răsuflarea şi ascult;
Din adânc mi se pare c-aud
Un strigăt în beznă. |
No sound of man or wife or child,
No sound of beast that groans,
Or of the wind that whistles wild,
Or of the tree that moans; |
Un strigăt de bărbat, de femeie sau de copil,
Un strigăt de sălbăticiune muribundă,
Poate e şuierul vântului,
Poate suspinul copacilor;
|
I know not what it is I hear;
I bend my head and hark,
I cannot drive it from mine ear,
That crying in the dark. |
Ceea ce aud nu ştiu ce este;
Îmi înalţ capul şi ascult,
Şi nu pot alunga din auz
Această tânguire din beznă. |
| Archibald Lampman |
traducere de Virgil Teodorescu, Petronela Negoşanu |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
24 feb.
Not from the stars do I my judgment pluck,
And yet methinks I have astronomy;
But not to tell of good or evil luck,
Of plagues, of dearths, or seasons’ quality. |
Eu nu culeg din stele-nţelepciune
şi totuşi sunt un fel de astrolog
dar nu prezic nici rele şi nici bune
pricepere de Chronos nu-mi arog. |
Nor can I fortune to brief minutes tell,
‘Pointing to each his thunder, rain, and wind,
Or say with princes if it shall go well
By oft predict that I in heaven find; |
Nu tâlcui soarta-n clipa care trece,
n-arăt cu degetul de-s ploi ori vânt,
nu ştiu nici regilor cum le mai merge
deşi cunosc al astrelor cuvânt. |
But from thine eyes my knowledge I derive,
And, constant stars, in them I read such art
As truth and beauty shall together thrive
If from thyself to store thou wouldst convert. |
Din ochii tăi ştiinţa-mi trag, înaltă,
ca-n stele fixe-n ei citesc minuni:
„Frumos şi Adevăr vor fi de-olaltă
dacă-ai să uiţi doar ţie să-ţi aduni!” |
Or else of thee this I prognosticate:
Thy end is truth’s and beauty’s doom and date. |
Şi-ţi zic, când ziua morţii o să-ţi vie,
Frumos şi Adevăr, n-or să mai fie… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 feb.
My heart, the bird of the wilderness, has found its sky in your eyes.
They are the cradle of the morning, they are the kingdom of the stars.
My songs are lost in their depths.
Let me but soar in that sky, in its lonely immensity.
Let me but cleave its clouds and spread wings in its sunshine. |
Inima mea, pasăre din sălbăticie şi-a găsit cerul în ochii tăi.
Ochii tăi sunt leagănul zorilor, ochii tăi sunt împărăţia stelelor.
Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi.
Lasă-mă să mă înalţ în aceste două ceruri în uriaşa lor singurătate.
Lasă-mă doar norii să le spintec, să le-mprăştii vâsliri de aripi în strălucirea lor plină de soare. |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
10 feb.
When Winter scourged the meadow and the hill
And in the withered leafage worked his will,
The water shrank, and shuddered, and stood still, –
Then built himself a magic house of glass,
Irised with memories of flowers and grass,
Wherein to sit and watch the fury pass. |
Când iarna bântuie prin văi şi munţi
Şi se aşterne pe frunzişul veşted
Şi apa se retrage, înfiorată, deodată potolită –
Omul îşi face-atunci o casă magică din sticlă,
Împodobită cu-amintirea florilor şi-a ierbii,
Aşteptând cu răbdare să treacă urgia. |
| Charles G.D. Roberts |
traducere de Virgil Teodorescu, Petronela Negoşanu |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 feb.
How can I then return in happy plight,
That am debarred the benefit of rest,
When day’s oppression is not eased by night,
But day by night, and night by day, oppressed, |
Fericea stare cum voi dobândi-o,
norocul somnului când mi-e furat,
când noaptea nu-mblânzeşte cruda ziuă,
când noapte-zi, le ştiu cu loc schimbat? |
And each, though enemies to either’s reign,
Do in consent shake hands to torture me,
The one by toil, the other to complain
How far I toil, still farther off from thee? |
Deşi, râvnind domnia-şi sunt rivale,
luptând cu mine, iată, se-nţeleg
prin trudă una, cealaltă cu jale
că nu-s în preajma ta. Insă mă leg |
I tell the day, to please them thou art bright,
And do’st him grace when clouds do blot the heaven;
So flatter I the swart-complexioned night
When sparkling stars twire not thou gild’st the even. |
zilei să-i spui că tu o faci frumoasă,
n-o calcă norii, dacă-n preajmă eşti,
iar nopţii, cea cu oacheşă mătasă,
îi dau încredinţarea c-o slujeşti. |
But day doth daily draw my sorrows longer
And night doth nightly make grief’s strength seem stronger. |
Dar ziua-mi trece distilând veninul
şi-aduce noaptea, după chinuri, chinul… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!