24 feb.
„Sonet XIV” de William Shakespeare
| Not from the stars do I my judgment pluck, And yet methinks I have astronomy; But not to tell of good or evil luck, Of plagues, of dearths, or seasons’ quality. |
Eu nu culeg din stele-nţelepciune şi totuşi sunt un fel de astrolog dar nu prezic nici rele şi nici bune pricepere de Chronos nu-mi arog. |
| Nor can I fortune to brief minutes tell, ‘Pointing to each his thunder, rain, and wind, Or say with princes if it shall go well By oft predict that I in heaven find; |
Nu tâlcui soarta-n clipa care trece, n-arăt cu degetul de-s ploi ori vânt, nu ştiu nici regilor cum le mai merge deşi cunosc al astrelor cuvânt. |
| But from thine eyes my knowledge I derive, And, constant stars, in them I read such art As truth and beauty shall together thrive If from thyself to store thou wouldst convert. |
Din ochii tăi ştiinţa-mi trag, înaltă, ca-n stele fixe-n ei citesc minuni: „Frumos şi Adevăr vor fi de-olaltă dacă-ai să uiţi doar ţie să-ţi aduni!” |
| Or else of thee this I prognosticate: Thy end is truth’s and beauty’s doom and date. |
Şi-ţi zic, când ziua morţii o să-ţi vie, Frumos şi Adevăr, n-or să mai fie… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |