Silvia Velea

21 apr.

„The Gardener V” de Rabindranath Tagore

I am restless. I am athirst for far-away things.
My soul goes out in a longing to touch the skirt of the dim distance.
O Great Beyond, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that I have no wings to fly, that I am bound in this spot evermore.
Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire.
Sufletul meu năzuieşte către neştiutele depărtări.
O, tu, Marele Dincolo, o, sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, uit mereu că nu am aripi să zbor, că sunt mereu legat de pământ.
I am eager and wakeful, I am a stranger in a strange land.
Thy breath comes to me whispering an impossible hope.
Thy tongue is known to my heart as its very own.
O Far-to-seek, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that I know not the way, that I have not the winged horse.
Mi-e sufletul arzător şi somnul nu mă prinde. Sunt un străin în ţară străină.
Tu murmuri la urechea mea o nădejde mai presus de putinţă.
Inima mea îţi cunoaşte glasul ca şi cum ar fi al ei.
O, Mare Necunoscut, o , sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, uit mereu că nu cunosc drumul, că nu am cal înaripat.
I am listless, I am a wanderer in my heart.
In the sunny haze of the languid hours, what vast vision of thine takes shape in the blue of the sky!
O Farthest end, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that the gates are shut everywhere in the house where I dwell alone!
Nu-mi aflu liniştea. Sunt străin de propria mea inimă.
în ceaţa însorită a orelor grele de dor, ce imensă viziune îmi apare despre tine pe azurul cerului!
O, Mare Necunoscut! O, Sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, mereu uit că pretutindeni gratiile sunt închise, în casa în care rămân singuratic.
Rabindranath Tagore traducere de George Popa

14 apr.

„Meaning” de Czeslaw Milosz

When I die, I will see the lining of the world.
The other side, beyond bird, mountain, sunset.
The true meaning, ready to be decoded.
What never added up will add Up,
What was incomprehensible will be comprehended.
– And if there is no lining to the world?
If a thrush on a branch is not a sign,
But just a thrush on the branch? If night and day
Make no sense following each other?
And on this earth there is nothing except this earth?
– Even if that is so, there will remain
A word wakened by lips that perish,
A tireless messenger who runs and runs
Through interstellar fields, through the revolving galaxies,
And calls out, protests, screams.
Când am să mor, am să văd faţa ascunsă a lumii.
Cealaltă, dincolo de pasăre, munte, asfinţit.
Adevăratul înţeles, gata de a fi dezlegat.
Ceea ce nu-şi găsise rostul şi-l va găsi,
Ceea ce a fost de neînţeles va fi înţeles.
– Şi dacă nu există o faţă ascunsă a lumii?
Dacă un sturz-cântător pe o ramură nu e un semn,
Ci doar o pasăre pe-o creangă? Dacă noaptea şi ziua
Se rotesc fără niciun sens?
Dacă pe acest pământ nu există nimic în afară de el însuşi?
– Chiar de ar fi aşa, tot va rămâne
Un cuvânt deşteptat de buze muribunde,
Un mesager neobosit care aleargă şi aleargă
Peste câmpiile interstelare, printre galaxiile ce se învârtesc,
Chemând, împotrivindu-se, strigând.
Czeslaw Milosz traducere de Silvia Velea

07 apr.

„Sonet X” de William Shakespeare

For shame deny that thou bear’st love to any,
Who for thyself art so unprovident.
Grant, if thou wilt, thou art beloved of many,
But that thou none lov’st is most evident;
De dragoste ruşine-i să n-asculţi
o, tu, ce-i eşti nesăbuinţei fiu,
ştiu, dacă vreai, poţi fi iubit de mulţi,
dar şi că nimeni nu ţi-e drag, mai ştiu.
For thou art so possessed with murd’rous hate,
That ‘gainst thyself thou stick’st not to conspire,
Seeking that beauteous roof to ruinate
Which to repair should be thy chief desire.
Muncit de ură, inima-ţi încarci
cu patimă-potrivă-ţi şi ai vrea
al casei bun acoperiş să-l spargi
în loc să-ţi zidăreşti conac în ea.
O, change thy thought, that I may change my mind!
Shall hate be fairer lodged than gentle love?
Be as thy presence is, gracious and kind,
Or to thyself at least kind-hearted prove.
Gândul ţi-l schimbă, ca şi eu să-l schimb,
urii preferă-i al iubirii har,
fii precum eşti, iluminat de nimb,
baremi de tine-ndură-te măcar…
Make thee another self for love of me,
That beauty still may live in thine or thee.
Alt eu să-ţi faci, iubindu-mă pe mine
şi frumuseţi te-or locui, depline.
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

31 mart.

„Fruit-Gathering I” de Rabindranath Tagore

Bid me and I shall gather my fruits
to bring them in full baskets into your courtyard,
though some are lost and some not ripe.
Porunceşte, şi eu voi culege toate fructele mele
pentru a ţi le aduce în coşuri pline în grădina ta,
cu toate că unele din ele s-au trecut, iar altele sunt încă necoapte.
For the season grows heavy with its fulness,
and there is a plaintive shepherd’s pipe in the shade.
Căci anotimpul devine greu în splendoare,
iar fluierul păstorului suspină în umbră.
Bid me and I shall set sail on the river.
The March wind is fretful, fretting the languid waves into murmurs.
Dă poruncă, şi eu voi pune să se umfle pânza corabiei pe râu.
Vântul de martie s-a ridicat şi a tulburat valurile care lâncezeau.
The garden has yielded its all,
and in the weary hour of evening
the call comes from your house
on the shore in the sunset.
Grădina şi-a exaltat tot sufletul său,
şi în ceasul mâhnit al serii,
o chemare a venit de la casa ta,
pe plaja pe care-o îmbracă în aur asfinţitul.

24 mart.

„The Lake Isle of Innisfree” de W.B. Yeats

I will arise and go now, and go to Innisfree,
And a small cabin build there, of clay and wattles made:
Nine bean-rows will I have there, a hive for the honeybee,
And live alone in the bee-loud glade.
În Innisfree mi-oi face colibă de nuiele
Cu şiruri de fasole în juru-i, şi-o stupină,
Şi singur în poiană, şiragul vieţii mele
S-o scurge-n zumzet vesel de albină.
And I shall have some peace there, for peace comes dropping slow,
Dropping from the veils of the mourning to where the cricket sings;
There midnight’s all a glimmer, and noon a purple glow,
And evening full of the linnet’s wings.
Va picura şi pacea ca strop domol de ploaie
Din vălul dimineţii spre greierii scripcari.
Acolo-i licăr noaptea şi-al zilei miez văpaie
Şi-i seara fâlfâit de cânepari.
I will arise and go now, for always night and day
I hear lake water lapping with low sounds by the shore;
While I stand on the roadway, or on the pavements grey,
I hear it in the deep heart’s core.
Curând, curând m-oi duce, căci zi şi noapte-aud
Cum lin murmură lacul cu sclipiri de-argint,
Iar când pe drum mă aflu sau pe pietrişul ud,
Chemarea lui în inimă o simt.
W.B. Yeats traducere de Aurel Covaci

17 mart.

„Sonet II” de William Shakespeare

When forty winters shall besiege thy brow
And dig deep trenches in thy beauty’s field,
Thy youth’s proud livery, so gazed on now,
Will be a tattered weed, of small worth held.
De patruzeci de ierni când să te-apropii
şi şanţuri s-or săpa în fruntea-ţi blândă,
semeţul strai ce azi ne umple ochii
va fi o buruiană tremurândă…
Then being asked where all thy beauty lies,
Where all the treasure of thy lusty days,
To say within thine own deep-sunken eyes
Were an all-eating shame and thriftless praise.
„Unde ţi-e harul, dacă îţi vor spune,
unde-i comoara zilelor de vlagă?”
să nu răspunzi că-n ochi. Deşertăciune
va fi cuvântul tău şi-or să-nţeleagă,
How much more praise deserved thy beauty’s use
If thou couldst answer „This fair child of mine
Shall sum my count and make my old excuse”,
Proving his beauty by succession thine.
slăvindu-ţi frumuseţea, doar în clipa
când vei rosti: „Copilul meu se cade
s-adune şi prisosul şi risipa,
urcând, el va ierta pe-acel ce scade…”
This were to be new made when thou art old,
And see thy blood warm when thou feel’st it cold.
Aceasta să te înnoieşti, se cheamă
cu sânge cald, când moartea-ţi cere vamă…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

© 2024 blog.ro-en.ro