24 mart.
„The Lake Isle of Innisfree” de W.B. Yeats
I will arise and go now, and go to Innisfree, And a small cabin build there, of clay and wattles made: Nine bean-rows will I have there, a hive for the honeybee, And live alone in the bee-loud glade. |
În Innisfree mi-oi face colibă de nuiele Cu şiruri de fasole în juru-i, şi-o stupină, Şi singur în poiană, şiragul vieţii mele S-o scurge-n zumzet vesel de albină. |
And I shall have some peace there, for peace comes dropping slow, Dropping from the veils of the mourning to where the cricket sings; There midnight’s all a glimmer, and noon a purple glow, And evening full of the linnet’s wings. |
Va picura şi pacea ca strop domol de ploaie Din vălul dimineţii spre greierii scripcari. Acolo-i licăr noaptea şi-al zilei miez văpaie Şi-i seara fâlfâit de cânepari. |
I will arise and go now, for always night and day I hear lake water lapping with low sounds by the shore; While I stand on the roadway, or on the pavements grey, I hear it in the deep heart’s core. |
Curând, curând m-oi duce, căci zi şi noapte-aud Cum lin murmură lacul cu sclipiri de-argint, Iar când pe drum mă aflu sau pe pietrişul ud, Chemarea lui în inimă o simt. |
W.B. Yeats | traducere de Aurel Covaci |