27 ian.
The tame bird was in a cage, the free bird was in the forest.
They met when the time came, it was a decree of fate.
The free bird cries, „O my love, let us fly to wood.”
The cage bird whispers, „Come hither, let us both live in the
cage.”
Says the free bird, „Among bars, where is there room to spread
one’s wings?”
„Alas,” cries the cage bird, „I should not know where to sit perched in the sky.” |
Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: „Vino, iubito, să zburăm în codru.”
Pasărea îmblânzită murmură: „Vino aici, să trăim alături în colivie.”
„Printre aceste gratii unde aş avea loc să-mi întind aripile?” spuse pasărea liberă.
„Vai! strigă prizoniera. Nu ştiu unde m-aş putea aşeza pe bolta cerească.” |
The free bird cries, „My darling, sing the songs of the woodlands.”
The cage bird says, „Sit by my side, I’ll teach you the speech of the learned.”
The forest bird cries, „No, ah no! songs can never be taught.”
The cage bird says, „Alas for me, I know not the songs of the woodlands.” |
„Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii.”
„Rămâi lângă mine! Te voi învăţa o muzică savantă.”
Pasărea pădurii răspunse: „Nu, nu! Cântecele nu se pot învăţa niciodată.”
Pasărea din colivie grăi: „Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii.” |
Their love is intense with longing, but they never can fly wing to wing.
Through the bars of the cage they look, and vain is their wish to know each other.
They flutter their wings in yearning, and sing, „Come closer, my love!”
The free bird cries, „It cannot be, I fear the closed doors of the cage.”
The cage bird whispers, „Alas, my wings are powerless and dead.” |
Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorinţa de a se cunoaşte.
Ele bat din aripi şi cântă: „Vino mai aproape, dragostea mea!”
Pasărea liberă strigă: „Nu pot, mi-e teamă de uşa închisă a coliviei tale.”
„Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase şi moarte. |
| Rabindranath Tagore |
traducere de George Popa |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
20 ian.
The poet in his tree of hell
will see life steadily and see it well.
The world is round. It moves in circles.
The poet in his vision tree
imparts immaculate necessity
to murder, ignorance and lust. |
Poetul în copacul său infernal
întrezări-va viaţa mereu şi foarte bine.
Lumea e rotundă. Se roteşte.
Poetul în copacul viziunii sale
deosebeşte necesitatea imaculată
de omor, ignoranţă şi desfrâu. |
The world is round. It moves in circles.
Poetry, the poet’s curse,
will look, for better or for worse,
like a simple monk in meditation
cloaked in apparent deprivation:
in its ambiguous nakedness
glows the raiment of its otherness. |
Lumea e rotundă. se roteşte.
Poezia, blestemul poetului,
va avea grijă de mai bine ori de mai rău,
ca un simplu călugăr în timpul rugii,
înveşmântat în privaţiuni aparente:
în ambiguităţile ei despuiate
ard straiele multiplelor ei deosebiri. |
The world is round. It moves in circles.
With laughter on his haunted face,
a madman captive in a leaf’s embrace,
the poet wildly shakes his tree… |
Lumea e rotundă. Se roteşte.
Cu un surâs pe faţa lui schimonosită
un nebun captiv îmbrăţişând o frunză,
poetul îşi scutură cu furie copacul… |
| The world is round. It moves in circles. |
Lumea e rotundă. Se roteşte. |
| Phyllis Webb |
traducere de Virgil Teodorescu, Petronela Negoşanu |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
13 ian.
O how much more doth beauty beauteous seem
By that sweet ornament which truth doth give!
The rose looks fair, but fairer we it deem
For that sweet odour which doth in it live. |
O, mai frumoasă este frumuseţea,
când adevărul o împodobeşte
frumoasă-i roza însă nu svelteţea
ci dulcele parfum o nemureşte. |
The canker blooms have full as deep a dye
As the perfumed tincture of the roses,
Hang on such thorns and play as wantonly
When summer’s breath their masked buds discloses; |
Culorile ce zugrăvesc măceşul
şi trandafirului i-aduc belşuguri
aceiaşi ghimpi, rodiţi, şi-acelaşi, vrejul,
înalţă în suflarea verii muguri. |
But for their virtue only is their show
They live unwooed and unrespected fade,
Die to themselves. Sweet roses do not so;
Of their sweet deaths are sweetest odours made: |
Tot farmecul ce-l are-i dat privirii,
puirea lui e neluată-n seamă,
moare fără-a trăi dar trandafirii
murind, ei în miresme se destramă. |
And so of you, beauteous and lovely youth,
When that shall fade, by verse distils your truth. |
Ani tineri, versul în cernite zile
credinţa voastră-n vers o s-o distile! |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
06 ian.
„Ah, poet, the evening draws near; your hair is turning grey.
Do you in your lonely musing hear the message of the hereafter?”
„It is evening, the poet said, and I am listening because some one may call from the village, late though it be.
I watch if young straying hearts meet together, and two pairs of
eager eyes beg for music to break their silence and speak for them.
Who is there to weave their passionate songs, if I sit on the shore of life and contemplate death and the beyond?
The early evening star disappears.
The glow of a funeral pyre slowly dies by the silent river.
Jackals cry in chorus from the courtyard of the deserted house in the light of the worn-out moon.
If some wanderer, leaving home, come here to watch the night and
with bowed head listen to the murmur of the darkness, who is there to whisper the secrets of life into his ears if I shutting my doors, should try to free myself from mortal bonds?
It is a trifle that my hair is turning grey.
I am ever as young or as old as the youngest and the oldest of this village.
Some have smiles, sweet and simple, and some a sly twinkle in their eyes.
Some have tears that well up in the daylight, and others tears that are hidden in the gloom.
They all have need for me, and I have no time to brood over the afterlife.
I am of an age with each, what matter if my hair turns grey?” |
Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul.
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie, veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge, flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân, asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţâşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în întuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
30 dec.
Life of my life, I shall ever try to keep my body pure, knowing that thy living touch is upon all my limbs.
I shall ever try to keep all untruths out from my thoughts, knowing that thou art that truth which has kindled the light of reason in my mind.
I shall ever try to drive all evils away from my heart and keep my love in flower, knowing that thou hast thy seat in the inmost shrine of my heart.
And it shall be my endeavour to reveal thee in my actions, knowing it is thy power gives me strength to act. |
Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădular odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.
Mereu mă voi sili să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărul care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele şi să ţin în floare iubirea mea, ştiind că ai lăcaşul Tău în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele mele, ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez. |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
23 dec.
Mine eye hath played the painter and hath stelled
Thy beauty’s form in table of my heart.
My body is the frame wherein ‘tis held,
And perspective it is best painter’s art; |
Ochiul, pe placa inimii mi-a scris,
pictor timid, întreaga-ţi frumuseţe
şi-o rană-i trupu-nconjurând ca-n vis
mirajul perspectivei cu dulci feţe |
For through the painter must you see his skill;
To find where your true image pictured lies,
Which in my bosom’s shop is hanging still,
That hath his windows glazèd with thine eyes. |
că numai pictoru-ar putea afla
adevăratul chip pictat, cel care
în inima-atelier va sta
al cărui geam, privirea ta îmi pare. |
Now see what good turns eyes for eyes have done:
Mine eyes have drawn thy shape, and thine for me
Are windows to my breast, wherethrough the sun
Delights to peep, to gaze therein on thee. |
Vezi, ochii mei li-s ochilor robiţi,
pictează-ai mei şi-ai tăi, vitrai de temple
ţin loc ferestrei mele, străjuiţi
de soarele ce vine să-i contemple. |
Yet eyes this cunning want to grace their art:
They draw but what they see, know not the heart. |
Şi totuşi, ochii spun numai ce văd,
ei nu citesc al inimii prăpăd. |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!