Verbul a (se) hotărî este un derivat al substantivului hotar – ceea ce mi se pare foarte interesant, pentru că (într-un fel ciudat) nu văzusem legătura de sens dintre cele două cuvinte, până când nu mi-a scos-o la iveală dicționarul… Poate pentru că această accepție a termenului este deja învechită – „a stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar” sau „a se mărgini cu…, a fi vecin cu cineva”.

Sensurile mai des utilizate astăzi par a fi pierdut relația cu termenul de bază sau, în cel mai bun caz, aceasta a devenit metaforică. Înseamnă, în primul rând, „a alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre, a stabili cu fermitate”, idee completată cu o valoare tranzitivă folosită rar și construită cu dativul „a porunci cuiva să facă ceva”. Verbul se mai poate referi la „a fixa o dată sau un termen” sau la „a meni pe cineva pentru ceva”.

Sinonimele sunt numeroase și variate, în funcție de context: a alege, a circumscrie, a comanda, a condamna, a convinge, a (se) decide, a delimita, a demarca, a destina, a determina, a dispune, a fixa, a hărăzi, a hotărnici, a institui, a întocmi, a învecina, a limita, a marca, a mărgini, a meni, a orândui, a ordona, a osândi, a pecetlui, a pedepsi, a porunci, a preciza, a predestina, a preursi, a pronunța, a stabili, a statornici.

Continuare »

Verbul a (se) organiza vine din limba franceză (organiser) și înseamnă, în primul rând, „a face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat)”. Oarecum mai extins mi se pare cel de-al doilea sens: „a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces.”

Termenul are și o variantă reflexivă – „a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele”, dar și „a pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit, a lua măsurile potrivite spre a duce ceva la bun sfîrșit; a face să aibă loc”. Sinonimele pot fi, în funcție de context, a alcătui, a aranja, a constitui, a înființa, a întocmi, a orândui, a ordona, a sistematiza, a structura etc., iar antonimul este a (se) dezorganiza.

Continuare »

Verbul a (se) decide este moștenire latinească (decidere), ajunsă la noi pe filieră franceză (décider) și înseamnă, în primul rând, „a lua o hotărâre, a se fixa în urma unei decizii” (atunci când este intranzitiv și reflexiv). Când acceptă complement direct (a decide ceva sau pe cineva), înseamnă „a da o decizie; a soluționa în mod definitiv”, dar și „a determina pe cineva să facă ceva”.

Sinonimele sunt extrem de numeroase, putându-se folosi, în funcție de context, verbe precum a (se) alege, a comanda, a convinge, a determina, a dispune, a face, a (se) hotărî, a îndupleca, a opta, a ordona, a orândui (popular), a pecetlui (figurat), a porunci, a se pronunța, a soroci (popular), a stabili, a statornici.

Continuare »

Verbul a ordona vine din franceză (ordonner) și are două sensuri principale. De fapt, privind lucrurile dintr-un punct de vedere foarte tehnic, DOOM le așază în articole diferite (ca pe doi termeni diferiți), întrucât ele au și forme diverse în paradigmă. Deosebirile vin, probabil, din faptul că unul dintre sensuri pleacă de la substantivul ordin, iar celălalt de la ordine.

Prima semnificație se referă la „a da un ordin, a cere în mod autoritar (și oficial) printr-un ordin”, verbul fiind urmat, de obicei, de o propoziție completivă construită cu ajutorul conjunctivului. Sinonimele pe care termenul le are pentru aceste situații pot fi: a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a impune, a porunci, a pretinde, a rândui, a soroci, a stabili, a statornici.

Cel de-al doilea sens are în vedere acțiunea de „a pune într-o anumită ordine, a grupa într-un anumit fel”, stabilind sinonimie cu a alinia, a aranja, a așeza, a clasa, a orândui, a organiza, a rândui. Un derivat special al acestei semnificații se folosește în matematică – „a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi”.

Continuare »

Verbul a (se) disciplina are, în limba română, rădăcini adânci, din latinescul disciplinari, care a ajuns la noi, se pare, pe filieră franceză – discipliner, dar îl găsim, de pildă, şi în italiană – disciplinare. Înseamnă, pe de o parte, „a (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine, a căpăta spirit de disciplină”, iar pe de altă parte, „a supune unei regule uniforme”. Termenul nu are alte accepţii şi nu pare a avea nici prea multe sinonime – poate doar a ordona ori a uniformiza (şi nu pentru toate situaţiile).

N-am fost niciodată o persoană extrem de disciplinată. Părinţii au ştiut întotdeauna să menţină un echilibru între ordine şi libertate, cu efecte pozitive în viaţa noastră de copii: au existat întotdeauna reguli de respectat, dar nu le-am simţit niciodată ca pe vreo povară imposibil de suportat. Iar rebeliunile specifice vârstei adolescentine au fost cu stoicism îndurate de sărmanii oameni… fără să-mi frângă întru totul independenţa. Şi cred, până astăzi, că în viaţa oricărui copil este necesar şi un dram de ordine.

Continuare »

Verbul a comanda are câteva sensuri care sunt des folosite, dar care au arii diferite de utilizare. Astfel, primul dintre acestea se referă, în registrul militar, la „a da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări”. Celelalte două sensuri sunt din sfera economică, însemnând, mai întâi, „a da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meşteşugar”, iar apoi „a solicita mâncare sau băutură într-un local public”.

În diferite dicţionare, aceste definiţii suferă modificări minore. Se mai poate observa, de pildă, un sens care se referă la felul în care pot fi manevrate sistemele tehnice. Termenul vine din franceză – commander, iar sinonimele sunt, în funcţie de semnificaţia utilizată, a cere, a conduce, a controla, a dispune, a ordona, a porunci, a regla, a solicita.

Continuare »