Verbul a comanda are câteva sensuri care sunt des folosite, dar care au arii diferite de utilizare. Astfel, primul dintre acestea se referă, în registrul militar, la „a da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări”. Celelalte două sensuri sunt din sfera economică, însemnând, mai întâi, „a da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meşteşugar”, iar apoi „a solicita mâncare sau băutură într-un local public”.

În diferite dicţionare, aceste definiţii suferă modificări minore. Se mai poate observa, de pildă, un sens care se referă la felul în care pot fi manevrate sistemele tehnice. Termenul vine din franceză – commander, iar sinonimele sunt, în funcţie de semnificaţia utilizată, a cere, a conduce, a controla, a dispune, a ordona, a porunci, a regla, a solicita.

O accepţie mai nouă a verbului a comanda – una dintre preferatele mele, de altfel – se referă la solicitarea, prin intermediul internetului, a unor produse de larg consum. Nu se fac special pentru cel care le comandă, nu se reduc doar la produse alimentare şi pot, chiar, să nu presupună deloc deplasarea cumpărătorului. Dicţionarele nu se ocupă încă de acest aspect, dar cred că vor fi nevoite să o facă.

Şi spun asta din punctul de vedere al unui foarte mulţumit şi fidel client online al câtorva magazine – nu foarte multe, dar numărul lor e în creştere. Am renunţat, din lipsă de timp, la colindatul printre rafturi. Cărţi de care am nevoie la urgenţă ori se găsesc la reduceri, obiecte greu de transportat, dar şi cumpărături curente, care ajung la uşa mea aşa cum şi când comand. Cred că există puţini oameni mai fericiţi de epoca în care trăiesc decât mine!