Verbul a promova are câteva sensuri, dintre care cel mai cunoscut (cel puţin aşa mi se pare mie, prin natura ocupaţiei mele) se referă la „a declara pe cineva absolvent al unui an de învăţământ, permiţându-i trecerea în anul următor”, deci „a termina cu succes o clasă sau un an de învăţământ”. Sensul acesta este, de fapt, o particularizare a unuia mai extins, care are în vedere „a ridica, a înainta pe cineva în funcţie, în grad, într-o demnitate”.

O altă semnificaţie a termenului are în vedere dimensiunea ideologică şi se poate referi la idei, cauze, doctrine. Înseamnă „a susţine făcând să capete (o largă) răspândire, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte”. De la acest sens pleacă cea mai nouă accepţie a cuvântului, care funcţionează în publicitate şi care înseamnă „a organiza campania de lansare a unui produs pe piaţă”.

Termenul nu are foarte multe sinonime, dar acestea sunt diferite de la un sens la altul. Pentru primul pot fi amintite a trece (clasa), a avansa, a înainta, a înălţa, a ridica, în timp ce antonimele lipsesc aproape cu desăvârşire – am găsit doar a retrograda. În ceea ce priveşte cel de-al doilea sens, verbele echivalente sunt a susţine, a sprijini, a propaga, a difuza, chiar şi sintagma a face cunoscut.

Zilele acestea s-a încheiat Festivalul George Enescu, cel care se desfăşoară la Bucureşti în luna septembrie a fiecărui an. Este deja un eveniment cunoscut, la care participă nume mari din întreaga lume şi care – odată deschise porţile oraşului – poate da prilejul străinilor să ne cunoască şi… altfel. Tot zilele astea, citeam despre Târgul de Carte de la Göteborg, unde România a fost invitată cu onor: „Rumänien har ordet! / România are cuvântul!”

Toate lucrurile astea ne fac bine. Toţi cei plecaţi şi pripăşiţi prin străinătăţi, care muncesc cinstit şi spun că au învăţat asta acasă, ne fac bine. Toţi cei rămaşi aici, care au curajul să-ţi facă auzită vocea (legat de lucrurile de care le pasă), într-un mod civilizat, dar ferm – şi ei ne fac bine. Cred că imaginea pe care o are lumea despre noi este un proces, nu un dat, iar modificarea ei în bine cere timp. Şi mai cred că – în primul rând – trebuie să ne placă nouă de noi, înainte de a ne agrea alţii. Poate că ar trebui să ne promovăm mai întâi la noi acasă. În oglindă.