Expresia „to know better” face parte dintre acele „monede” lingvistice – cu două feţe. Există semnificaţia de bază, cea care se traduce cu „a şti mai bine”, în sensul cel mai cuminte şi mai aşezat al cuvintelor. Poţi să ştii o poezie mai bine decât ieri, sau poţi să ştii mai bine decât un coleg lecţia.

Există însă contexte în care, folosind o anumită intonaţie, vorbele capătă substanţă şi savoare. Se modifică ceva, undeva în profunzime, într-un adânc de semnificaţie pe care îl percepem altfel decât prin simplul sens al cuvintelor. Aşa se face că, odată cu trecerea timpului, devenim „big/old enough to know better„. Sigur, nu trebuie cu orice preţ să treacă vremea. Ar putea fi, mai devreme, „smart enough to know better„; mai mult chiar, cu cât mai devreme, cu atât mai bine. În româneşte, cel mai apropiat mi se pare mie că ar fi ceva de felul: „destul de mare/bătrân/deştept să-l ducă mintea la mai mult de atât”. Dacă sintagma este, sub această formă, încă neutră din punct de vedere afectiv, lucrurile se schimbă atunci când nuanţa de reproş iese la suprafaţă: „you should know better (than that)! „Transpunerea ar putea fi: „(Ce Dumnezeu,) ar trebui să te fi-nvăţat minte!” sau „ai zice că te-ai învăţat minte!”. Cea mai bogată în semnificaţii pare să fie structura care implică participarea nemijlocită a vorbitorului: „I should know better!” poate însemna, în funcţie de context: „ai zice că mi-a ajuns/că mi-am învăţat lecţia”, sau „ascultă-mă pe mine, că ştiu ce spun”, deopotrivă cu „las’ că ştiu eu mai bine”.

Şi, din aceeaşi sferă, se foloseşte destul de des „if I didn’t know better„. Expresia are sensul de „dacă n-aş şti cum stau lucrurile / dacă n-aş şti mai bine de-atât”. Ideea de substrat este că situaţia poate părea altfel, dar eu cunosc realitatea, prin urmare pot evalua corect situaţia; deşi (recunosc), aparenţele sunt pe cât de amăgitoare, pe atât de convingătoare. Well, let’s just say if I didn’t know better, I’d say I should know better.