Verbul a (se) vindeca vine – și găsesc foarte interesantă etimologia – din latinescul vĭndĭco (-áre), ce înseamnă „a răzbuna” (de unde se vede că are și răzbunarea proprietățile ei curative…), dar și „a elibera”. Înseamnă „a scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală; a reveni la starea normală (după o boală)”, fiind sinonim cu a (se) îndrepta, a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui, a scăpa.

Termenul se poate referi și la oameni, și părți ale corpului lor, la răni fizice, tăieturi etc. – a se închide, a se cicatriza, dar are și un sens figurat destul de des folosit, cu privire la stări psihice sau afective – „a face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc.”, sinonim cu a alina. Nuanța reflexivă are în vedere sensul de „a-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare”, situație în care verbul poate fi sinonim cu a se sătura.

Continuare »

Verbul a inciza este un neologism venit din limba franceză (inciser) și are două sensuri, care derivă unul din altul, deși se folosesc în domenii diferite. Se referă, în primul rând, la țesuturi organice – „a face o incizie; a tăia cu un instrument chirurgical” și este utilizat cel mai des în medicină.

Cel de-al doilea sens are în vedere activitatea de ormanentare a unor obiecte din lut, din piatră etc. – „a orna cu ajutorul inciziilor, a scrijeli făcând anumite ornamente”. Dintre sinonime, dicționarele precizează a cresta, a scrijeli, a tăia.

Continuare »

Verbul a traversa vine din franțuzescul traverser, fiind deci un neologism. Înseamnă „a trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum, a unei ape) pe cealaltă parte”, fiind sinonim cu a parcurge, a străbate, a tăia (de-a curmezișul), a trece (peste sau dincolo) – cu referire la munți, țări, mări, oceane etc.

Termenul are și două utilizări mai rar întâlnite, din limbaj marinăresc. Prima se referă la „a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal”, iar a doua are în vedere acțiunea de „a așeza o vergă travers pe punte”.

Atunci când are sens figurat, cuvântul este echivalent cu a trăi, a simți, a suporta, dar și cu a depăși, deoarece se presupune că asta durează o anumită perioadă de timp, finalizându-se cu eliminarea emoțiilor negative și ducerea la bun sfârșit a unui proces de vindecare. Se traversează, astfel, perioade dificile ori crize de tot soiul.

Continuare »

Verbul a (se) obrinti se foloseşte în registrul popular, despre răni, bube ori, prin extindere de sens, despre părţi ale corpului, fiind rezultatul unei infecţii sau al frigului. Termenul vine din slava veche – obŭjentriti, şi este sinonim cu a se boboti, a se congestiona, a se inflama, a se irita, a se tumefia, a se umfla.

Nu sunt prea multe de spus despre verbul acesta. Poate doar că are o savoare aparte, care vorbeşte despre o vârstă a limbii noastre ce nu a supravieţuit decât în cărţile vechilor, şi pe care nu o vom mai recupera niciodată. Evident, din punct de vedere medical, riscul obrintirii nu a dispărut nici în vremurile noastre, el doar poartă un alt nume.

Continuare »

Verbul a (se) doftorici s-a format din forma populară doftor a substantivului doctor, având chiar și o formă mai apropiată de acesta din urmă – a doctorici, folosit în registrul familiar. Termenul înseamnă, mai întâi, „a îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice”, dar poate fi echivalent, atunci când se folosește reflexiv, cu „a se trata, a se vindeca (în urma unui tratament)”.

În mod surprinzător, sinonimele sunt extrem de numeroase: a căuta, a îndrepta, a înfiripa, a îngriji, a însănătoși, a întrema, a înzdrăveni, a lecui, a reface, a restabili, a ridica, a tămădui, a trata, a vindeca. Niciunul nu mi se pare că sună, însă, atât de interesant. Iar doftoriceala este, unde mai pui, la îndemâna tuturor în era internetului.

Continuare »

Verbul a trece mi-a dat mare bătaie de cap, pentru că are extrem de multe sensuri, prea multe pentru un singur articol. Am fost, prin urmare, nevoită să mă opresc la sensul care m-a determinat să încep cercetările – cel legat de timp. Pentru că (nu-i așa?), la trecerea dintre ani, acestea sunt gândurile asupra cărora ne oprim, înainte de orice.

Când este folosit cu această accepție, verbul are valoare intranzitivă și se folosește, despre unități de timp, cu sensul de a se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). Există expresii precum mai trece ce mai trece (după o bucată de vreme, după un timp nu prea lung) sau nu e timpul trecut (nu e prea târziu, mai e timp).

Termenul se poate referi și la suferințe, necazuri, boli etc. urmărind, prin semnificație, raportul acestora cu timpul – „a înceta să mai existe, să se mai facă simțit, să mai acționeze”, fiind echivalent cu a se estompa, a dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). Este interesant felul în care vindecarea este asociată, în mod natural, cu trecerea timpului…

Continuare »