Verbul a traversa vine din franțuzescul traverser, fiind deci un neologism. Înseamnă „a trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum, a unei ape) pe cealaltă parte”, fiind sinonim cu a parcurge, a străbate, a tăia (de-a curmezișul), a trece (peste sau dincolo) – cu referire la munți, țări, mări, oceane etc.

Termenul are și două utilizări mai rar întâlnite, din limbaj marinăresc. Prima se referă la „a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal”, iar a doua are în vedere acțiunea de „a așeza o vergă travers pe punte”.

Atunci când are sens figurat, cuvântul este echivalent cu a trăi, a simți, a suporta, dar și cu a depăși, deoarece se presupune că asta durează o anumită perioadă de timp, finalizându-se cu eliminarea emoțiilor negative și ducerea la bun sfârșit a unui proces de vindecare. Se traversează, astfel, perioade dificile ori crize de tot soiul.

Zilele astea, mă aflu într-o călătorie de traversare a Irlandei. Insula de Smarald, cum îi zic locuitorii ei, se deschide drumurilor noastre, dezvăluindu-şi misterele și frumusețea. Am închiriat o mașină în Dublin, am luat-o în sus, spre nordul care aparține încă Marii Britanii, iar apoi, urmărind coasta, spre sud, cu oprire în câteva orașe mai mari.

Este a doua oară când ajung aici. Multe dintre locuri sunt deja cunoscute, dar sentimentul cald al revederii este copleșitor. Noutatea este traseul și parcurgerea lui cu mașina, alături de prieteni. Traversarea e plăcută și fascinantă, locurile minunate, iar oamenii faini de tot. Mi-e drag să fiu aici și sper chiar că voi mai ajunge și altădată!