Rezultate

17 mart.

DOOM 2: mânăștergură – mârlănește

! mânăștérgură este un regionalism sinonim cu „ștergar, prosop, șervet”; are două variante pentru despărțirea în silabe mâ-năș-ter-gu-ră/mâ-nă-șter-gu-ră, substantiv feminin cu genitiv-dativul mânăștergurii și pluralul mânășterguri

! mânecat apare ca termen popular, substantiv neutru (înseamnă „faptul de a se mâneca”, adică „a se trezi, a porni dis-de-dimineață”). Există, de asemenea, !mânecate, termen ce funcționează doar în locuțiuni adverbiale de tipul de mânecate / în mânecate / la mânecate / pe mânecate.

! mânezi este un adverb popular care înseamnă „mâine, a doua zi”

! a mântui – sinonim al lui a izbăvi, a vindeca – are acum dublete la indicativ prezent el mântuiește/mântuie și la condițional prezent el să mântuiască/mântuie (pentru a mântui echivalent cu a termina, este corectă doar forma a doua)

* mârlănie apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul mârlăniei și pluralul mârlănii. Din aceeași familie lexicală, sunt precizate adjectivul *mârlănesc și adverbul *mârlănește, termenii folosindu-se în registrul familiar.

28 sept.

a (se) ponegri

Verbul a (se) ponegri are atât nuanţă tranzitivă, atunci când se referă la „a vorbi pe cineva de rău, a trata cu hule”, cât şi nuanţă reflexivă, atunci când acţiunea întreprinsă presupune şi reciprocitate, răspuns cu aceeaşi măsură. Termenul este alcătuit, prin derivare, din prefixul po- ataşat cuvântului negri, după model slav, într-un soi de compromis între sinonimele a po[nosi] şi a [în]negri, iar sonoritatea cuvântului mi se pare fascinantă.

Asociereile semantice cu răul sunt evidente, iar în registrul arhaic funcţiona chiar un adjectiv – ponegru/poneagră, care însemna „foarte negru” şi care avea, cu valoare substantivală, înţelesul de „femeie foarte rea”. Sinonimele sunt mai des folosite – a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a detracta, a huli, a ponosi. Antonimele sunt, de asemenea, destul de numeroase: a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi.

Continuare »

15 apr.

„Sonnet XLVI” de Samuel Daniel

Let others sing of knights and paladines
In aged accents and untimely words;
Paint shadows in imaginary lines
Which well the reach of their high wits records:
But I must sing of thee, and those fair eyes
Authentic shall my verse in time to come,
When yet th’ unborn shall say, „Lo where she lies
Whose beauty made him speak that else was dumb.”
These are the arks, the trophies I erect,
That fortify thy name against old age;
And these thy sacred virtues must protect
Against the dark, and time’s consuming rage.
Though th’ error of my youth they shall discover,
Suffice they show I liv’d and was thy lover.
Să cânte alţii – prinţii, paladinii
În stihuri vechi şi-n vraişte de cuvinte,
Pictând năluci în fanteziste linii
Ce numai geniul lor în zbor le prinde;
Ci eu de tine viersuri, şi de aceea
Ce scriu de ochii tăi e-adevărat –
Spre-a zice strănepoţii: Ea-i femeia,
Ai cărei nuri, un mut au vindecat.
În slove-i stela, cripta ce-ţi clădesc
Spre nenvechirea numelui să-ţi fie;
Şi ele zestrea sfântă ţi-o păzesc
De Beză şi de-a Timpului urgie.
Deşi nemeşter, versu-i semn vădit
C-am vieţuit cândva şi te-am iubit.
Samuel Daniel traducere de Tudor Dorin

01 apr.

a (se) păcăli

În limba română, verbul a (se) păcăli are origine necunoscută şi înseamnă „a induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza”. În această situaţie, este sinonim cu a amăgi, a înşela, a minţi şi echivalent cu locuţiunea „a trage pe sfoară”. Termenul poate avea şi nuanţă reflexivă, referindu-se la „a-şi greşi socotelile, a aprecia greşi; a lua un neadevăr drept adevăr, a cădea în eroare”, deci a se amăgi, a se înşela.

Pentru a păcăli pe altcineva este nevoie de o intenţie răuvoitoare în obţinerea vreunui beneficiu nemeritat, recurgând la diverse mijloace necinstite, care presupun nu doar furtul, cât un plan eficient conceput în vederea exploatării credulităţii aceluia. Pentru a se păcăli pe sine, e nevoie de mult mai puţină strădanie: e iluzie, o impresie ori, pur şi simplu, ignorarea adevărului din dorinţa de a crede în altceva decât în ceea ce este. În funcţie de gravitate, unele păcăleli pot avea repercusiuni grave, altele fiind concepute doar spre amuzament.

Continuare »

19 nov.

a (se) gripa

Verbul a (se) gripa vine din franţuzescul gripper şi are două sensuri fundamentale. Într-un mod foarte ciudat, primul dintre acestea nu se referă la oameni, ci este un termen tehnic, folosit pentru motoare şi pentru piesele acestora, utilizat, prin urmare, exclusiv la persoana a treia – „a se bloca în timpul funcţionării, din cauza lipsei de lubrifianţi, din cauza unei ungeri defectuoase ori a unei răciri insuficiente”. Mult mai rar se foloseşte verbul acesta cu referire la oameni, moment în care înseamnă „a (se) îmbolnăvi de gripă”.

Lucrul mi se pare foarte ciudat, deoarece substantivul gripă are o mai largă răspândire cu sensul de „boală infecţioasă şi contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă printr-o stare generală proastă, febră, inflamaţia căilor respiratorii superioare, dureri musculare şi de cap etc.” Prin extindere de sens, e orice „afecţiune sezonieră care se manifestă prin febră, prin catar nazal sau bronhial”. Sinonimele sunt influenţă (rar), troahnă (popular) sau cataroi (învechit), şi nici poveste despre motoare.

Continuare »

19 sept.

„The Pied Piper of Hamelin” de Robert Browning

Hamelin Town‘s in Brunswick,
By famous Hanover city;
The river Weser, deep and wide,
Washes its wall on the southern side;
A pleasanter spot you never spied;
But, when begins my ditty,
Almost five hundred years ago,
To see the townsfolk suffer so
From vermin, was a pity.
Burgul Hameln e-n Braunschweig aflat,
Lângă Hanovra, oraş cunoscut;
Fluviul Weser, adânc şi lat,
Zidu-i scaldă, în partea de sud;
Un loc mai plăcut nici n-aţi mai văzut;
Dar, când începe povestea de vale,
Acum cinci sute de ani fără ceva,
Să-i vezi pe târgoveţi aşa
De chinuiţi, era o jale.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro