05 oct.
Scrisoarea unui fan „Războiul Stelelor”
Forţa fie cu el! 
Rezultate
23 ian.
„Insensibility” de Wilfred Owen
| Happy are men who yet before they are killed Can let their veins run cold. Whom no compassion fleers Or makes their feet Sore on the alleys cobbled with their brothers. The front line withers. But they are troops who fade, not flowers, For poets’ tearful fooling: Men, gaps for filling: Losses, who might have fought Longer; but no one bothers. |
I Ferice de acei ce pân-a fi uciși Își seacă vinele. De-acei Pe care compasiunea nu-i batjocorește Nici nu-i silește să-și rănească Talpa Pe-aleile pavate cu atâția frați. Când nu mai face față linia întâi, Ei sunt ostași ce mor, nu Flori Jelite de poeți hilari: Spărturi ce trebuiesc umplute Și pierderi ce-ar mai fi putut lupta; Dar nimănui nu-i pasă. |
28 feb.
„I Will Not Let Thee Go” de Robert Seymour Bridges
| I will not let thee go. Ends all our month-long love in this? Can it be summ’d up so, Quit in a single kiss? I will not let thee go. |
N-am să te las să pleci. De-al nostru-amor de-o lună, oare Așa de lesne vrei să treci Plătind cu doar o sărutare? N-am să te las să pleci. |
| I will not let thee go. If thy words’breath could scare thy deeds, As the soft south can blow And toss the feather’d seeds, Then might I let thee go. |
N-am să te las să pleci. Doar de-ai putea cu tale șoapte (Ca blândul vânt semințe seci) Să spulberi ale tale fapte, M-aș învoi să pleci. |
| I will not let thee go. Had not the great sun seen, I might; Or were he reckon’d slow To bring the false to light, Then might I let thee go. |
N-am să te las să pleci. De n-ar fi sus, sau am socoate Că soarele e stins pe veci Nedând de gol minciuna poate M-aș îndura să pleci. |
| I will not let thee go. The stars that crowd the summer skies Have watch’d us so below With all their million eyes, I dare not let thee go. |
N-am să te las să pleci. Din slăvi, a stelelor puzderii Area ne-au vegheat cu zeci și deci De mii de ochi, în faptul verii, Ca să te las să pleci. |
| I will not let thee go. Have we not chid the changeful moon, Now rising late, and now Because she set too soon, And shall I let thee go? |
N-am să te las să pleci. Au nu mustrăm noi luna când Răsare prea târziu, și deci Fiindcă-apune prea curând? Cum te-aș lăsa să pleci? |
| I will not let thee go. Have not the young flowers been content, Pluck’d ere their buds could blow, To seal our sacrament? |
N-am să te las să pleci. Nu s-au mândrit peceți că aunt Abia-înfloriți lilieci Pentru al nostru legământ? Nu pot să vreau să pleci. |
| I cannot let thee go. I will not let thee go. I hold thee by too many bands: Thou sayest farewell, and, lo! I have thee by the hands, And will not let thee go. |
N-am să te las să pleci. Prea mult te-am strâns la pieptu-mi seri, Vrei, azi, s-apuci alte poteci? Ci iar te strâng din răsputeri, Și nu te las să pleci. |
| Robert Seymour Bridges | traducere de Tudor Dorin |
19 oct.
a se război
Verbul a se război poate avea atât sens denotativ, cât și valoare figurată. În toate situațiile în care este folosit, însă, are același înțeles, referindu-se la „a purta război”, stabilind sinonimie cu a se bate, a se lupta. Dicționarele nu ne spun mai mult, iar lucrul acesta mi s-a părut întotdeauna foarte ciudat, dat fiind faptul că războiul a fost dintotdeauna (și încă a rămas, până astăzi) una dintre ocupațiunile principale ale omului. Negative, e adevărat. Dar principale.
De când e lumea asta lume, undeva în lumea asta mare e război. Nu ne ajunge planeta, nu ne mai satură pâmântul, nu mai terminăm de împărțit ce n-avem… Sunt locuri unde oamenii nu cunosc altă realitate, decât cea a jafului, a luptelor și a zbaterii pentru supraviețuire. Sunt oameni pentru care (și așa) scurtul popas în această existență înseamnă doar coșmar și durere, ravagii ale armelor și moarte. Fără vreo posibilitate de alegere. Asta pentru că războiul este o afacere profitabilă pentru alții.
Continuare »
20 mart.
„The Valley of the Black Pig” de William Butler Yeats
| The dews drop slowly and dreams gather; unknown spears Suddenly hurtle before my dream-awakened eyes, And then the clash of fallen horsemen and the cries Of unknown perishing armies beat about my ears. We who still labour by the cromlech on the shore, The grey cairn on the hill, when day sinks drowned in dew, Being weary of the world‘s empires, bow down to you, Master of the still stars and of the flaming door. |
Roua picură încet şi visuri de adună; necunoscute paloşe Deodată se ciocnesc în faţa ochilor mei treziţi din vis. Apoi zgomotul surd de călăreţi căzuţi şi ţipetele Necunoscutelor oşti pierind, îmi loveşte auzul. Noi care arăm azi, lângă piatra druizilor, pe ţărm, Cairnul cenuşiu de pe deal când ziua cade înecată în rouă Obosiţi de împărăţiile lumii, ne închinăm ţie, Stăpâne al stelelor tăcute şi al porţii înflăcărate. |
| William Butler Yeats | traducere de Ion Pillat |
16 ian.
„Insensibility” de Wilfred Owen
| I
Happy are men who yet before they are killed |
I
Ferice de acei ce pân-a fi ucişi |