! a se rățoi trece în clasa reflexivelor; verb din limbajul familiar, are indicativul prezent se rățoiește, imperfectul se rățoia și conjunctivul să se rățoiască

* rău-platnic apare ca noutate și are atât valoare adjectivală, cât și substantivală; este masculin cu pluralul rău-platnici și femininul rău-platnică / rău-platnice

! a se război este verb reflexiv cu indicativul prezent se războiește, imperfectul se războia și conjunctivul prezent să se războiască

! război-fulger este un substantiv neutru care are acum menționată și forma de plural – războaie-fulger

* Război Mondial (în structurile Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial) este substantiv propriu neutru

Ca parte a unui proiect care urmăreşte revizuirea fiecărui cuvânt din Oxford English Dictionary şi pentru a comemora o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, redactorii de la Oxford English Dictionary au selectat cele mai reprezentative 100 de cuvinte folosite pentru prima dată în timpul marelui război, popularizate pe durata acestuia sau create ca urmare a evenimentului. În mod surprinzător, expresia „First World War” („Primul Război Mondial”) a fost consemnată într-o notă de jurnal din 10 septembrie 1918, aşadar cu două luni înainte de terminarea conflictului. Intuitiv, ne-am putea aştepta ca termenul să fi fost conceput după declanşarea celui de-al doilea război mondial, când distincţia între cele două conflagraţii ar fi devenit necesară. Denumirea a fost aleasă cel mai probabil cu gândul la posteritate; expresia nu atestă numai anvergura fără precedent a conflictului (Primul Război Mondial), ci, de asemenea, i-a prezis şi durabilitatea importanţei sale istorice.

O serie de termeni care acum sunt asociaţi în mod special cu al doilea război mondial sunt revelati ca având originile într-o perioadă anterioară Primului Război Mondial, cum ar fi „demob” (a demobiliza, ca exprimare familiară), în 1918, „foxhole” (tranşee de puşcaş), în 1915, şi „strategic bombing” (bombardament strategic), în 1918.

Continuare »

Verbul a (se) zvoni este un derivat al substantivului zvon. Verb impersonal, acesta se referă la „a se răspândi un zvon, a circula vestea”. Un al doilea sens al termenului, când acesta are valoare tranzitivă, are legătură cu zgomotele produse de obiecte de metal sau de sticlă – „a face să sune, să răsune ceva”, adică a dăngăni.

Intranzitiv, de pildă, se folosește despre fenomene naturale – ape sau vânt, însemnând „a produce un zgomot lin, continuu și plăcut, fiind sinonim cu a bate, a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti.

Când are valoare reflexivă și se utilizează despre vești, știri sau vorbe, apare în structuri în care subiectul gramatical este exprimat printr-o propoziție subiectivă. Sinonimele lui sunt a afirma, a se anunța, a se auzi, a se comunica, a se răspândi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zice, putând fi, de asemenea, echivalent cu a se scorni, cu sensul de a inventa și a face să circule minciuni.

Continuare »

Verbul a copleşi are o sonoritate aparte, fără a fi unul foarte des utilizat, pentru care dicţionarele menţionează două sensuri principale. Primul dintre acestea este sensul propriu – care funcţionează în sfera fizică, a lucrurilor sau a elementelor abstracte, şi înseamnă „a cuprinde din toate părţile”, stabilind sinonimie cu a înconjura, a năpădi, a birui, a doborî (pe cineva).

Cel de-al doilea sens funcţionează în sfera sentimentelor umane, referindu-se la „a cuprinde brusc şi cu putere, a emoţiona peste măsură, a impresiona puternic”, situaţie în care poate fi sinonim cu a covârşi, a împovăra, a apăsa, a strivi, a împresura, a prinde. Verbul poate avea în vedere emoţii şi sentimente puternice, atât pozitive, cât şi negative, care distrug, de obicei pentru perioade scurte de timp, echilibrul vieţii afective a omului.

Continuare »

Verbul a (se) domoli este mai bogat în semnificaţii decât credeam eu atunci când am deschis dicţionarul. Se referă la o diminuare, fie a vitezei – „a face să se mişte sau a se mişca mai încet”, fie a intensităţii unor elemente ori fenomene ale naturii – „a pierde din / a scădea în intensitate (până la încetare)”. Într-o altă accepţie, forma reflexivă a verbului se foloseşte pentru forme de relief (munţi, dealuri etc.) – „a-şi reduce unghiul de înclinaţie, a deveni mai puţin înclinat, mai lin, mai uşor de urcat”. Surprinzătoare mi s-a părut lipsa din dicţionare a expresiilor cu acest termen, deşi sună atât de frumos.

Sinonimele sunt, în schimb, foarte numeroase şi potrivite pentru fiecare dintre situaţii. Se poate, de pildă, domoli un animal – a (se) îmblânzi, a înfrâna, a struni, iar referitor la oameni, se pot domoli bătăi de inimă, sentimente, doruri, furii, reacţii – a (se) alina, a (se) atenua, a (se) calma, a (se) împăca, a (se) modera, a (se) ogoi, a (se) tempera; ne putem domoli fuga sau gesturile, comportamentul – a (se) controla, a (se) cuminţi, a (se) încetini, a (se) stăpâni. Foarte des se utilizează verbul legat de manifestări extreme ale forţelor naturii – o ploaie, un vânt sau o furtună, stabilindu-se sinonimie cu a (se) linişti, a (se) potoli.

Continuare »

Verbul a lapoviţa a fost o mare surpriză pentru mine. Există, să ştiţi, atâta că DOOM2 nu a mai vrut să-l mai primescă între foile sale. I-o fi fost şi lui urât de el! Dar poate fi găsit prin dicţionarele explicative, însemnând „a cădea ploaie amestecată cu zăpadă”, este intranzitiv şi impersonal, iar la indicativ prezent are forma lapoviţează.

Termenul este înregistrat ca derivat al substantivului lapoviţă, cel care denumeşte un tip de „precipitaţie atmosferică sub formă de ploaie amestecată cu ninsoare”, un soi de „zăpadă apoasă” căreia i se mai spune şi fleaşcă, fleşcăială, fleşcăraie, zloată ori şlepoiţă. Cum e mai urât… într-o nehotărâre permanentă între stări de agregare.

Continuare »