Verbul a copleşi are o sonoritate aparte, fără a fi unul foarte des utilizat, pentru care dicţionarele menţionează două sensuri principale. Primul dintre acestea este sensul propriu – care funcţionează în sfera fizică, a lucrurilor sau a elementelor abstracte, şi înseamnă „a cuprinde din toate părţile”, stabilind sinonimie cu a înconjura, a năpădi, a birui, a doborî (pe cineva).

Cel de-al doilea sens funcţionează în sfera sentimentelor umane, referindu-se la „a cuprinde brusc şi cu putere, a emoţiona peste măsură, a impresiona puternic”, situaţie în care poate fi sinonim cu a covârşi, a împovăra, a apăsa, a strivi, a împresura, a prinde. Verbul poate avea în vedere emoţii şi sentimente puternice, atât pozitive, cât şi negative, care distrug, de obicei pentru perioade scurte de timp, echilibrul vieţii afective a omului.

Există evenimente în viaţa noastră care ne copleşesc prin forţa reacţiilor afective pe care le declanşează, de la spaime ale copilăriei până la emoţiile examenelor ori căsătoriile, naşterile şi înmormântările vieţii adulte. Şi e firesc să fie aşa. De multe ori însă, ne ating şi ne copleşesc tragediile celorlaţi: pierderi ale prietenilor, tragedii şi dezastre din vieţile altora, războaie.

Faptul că putem empatiza şi înţelege sentimentele altora ne face deseori cinste. Deplângem soarta altor fiinţe, ne alegem una sau alta dintre taberele combatante şi suntem în stare să ne certăm cu oamenii noştri, pe care îi cunoaştem, de a căror bună-credinţă nici măcar nu ne îndoim. Uităm că nu ne mişcă pe toţi aceleaşi lucruri, nu reacţionăm toţi la aceiaşi stimuli şi nu înţelegem toţi lumea în acelaşi mod. Şi devenim spectatori… beligeranţi. Şi intoleranţi.

E un paradox aici, pe care nu-l pot pricepe. De ce e greu, chiar şi de la distanţă privind, să înţelegem ambele feţe ale poveştii? Sau, în fine, pot pricepe asta. În acelaşi timp însă, pentru mine devine din ce în ce mai clar de ce se luptă aceia acolo. Dacă noi, absenţi de la locul faptei, decidem că unii sau alţii au dreptate, nu e evident de ce cei de-acolo sunt în conflict? Sentimentele lor sunt mult mai puternice, orbirea lor este mult mai mare, incapacitatea lor de a înţelege celălalt punct de vedere este uriaşă. Iar până când cineva dintr-o tabără nu va înţelege celălalt punct de vedere, războaiele nu se vor sfârşi. Niciodată. Acesta este copleşitorul adevăr.