Două tabere internaționale la Oxford și Londra și sute de alte premii pot câștiga elevii de gimnaziu și liceu care se înscriu, până pe 31 ianuarie 2012, la cea de-a doua ediție a concursului de limba engleză „Pașaport pentru excelență”, organizat de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României în cadrul olimpiadelor creativităţii.

Pentru a câștiga unul dintre aceste premii, elevii trebuie să parcurgă cele trei etape ale concursului şi să demonstreze că sunt creativi şi cunosc bine limba engleză.

Continuare »

Vacanţa mare se apropie de sfârşit. Pentru copiii înscrişi la cursurile de vară Helen Doron a fost mai mult decât o vacanţă obişnuită.

Începătorii, cu vârste de la 4 la 7 ani, au învăţat în limba engleză despre continente, ţări şi oraşe, au „mers la cumpărături” în China şi „s-au plimbat” cu autobuzul cu etaj la Londra. Culori, forme, animale de companie, de la fermă şi din sălbăticie au de acum un nume şi în limba engleză. Copiii „au survolat” din balon întregul glob pământesc, au dansat şi au cântat pe ritmuri internaţionale.

Cei cu vârste de la 6 la 12 ani, deja cunoscători de engleză, au pus în scenă 2 piese de teatru, „Goldilocks and Deadlocks” şi „Cinderella”, pe care le-au prezentat festiv în faţa părinţilor.

Continuare »

Verbul a dona este explicat în dicţionare cu ajutorul unor sintagme precum „a face o donaţie, a dărui un bun”. Presupune un transfer, punerea la dispoziţia cuiva printr-o donaţie, printr-un dar, a unor bunuri materiale. Cel care face donaţia se numeşte donator, iar cel care o primeşte poartă numele de donatar.

Substantivul donaţie este un termen care face referire la un contract prin care una dintre părţi transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb, un act (juridic) prin care o persoană cedează cu titlu gratuit şi irevocabil un bun al său altei persoane. Obiectul acestui tip de contract este denumit cu acelaşi cuvânt, ce are ca sinonime pe donare, pe dar, pe danie, dar şi pe mai vechile dăruire, dăruinţă, hărăzire, oboroc.

Continuare »

Verbul a irosi este unul aproape prin excelenţă conotat negativ, care asociază în plan mental consumul cu risipa, folosirea cu nechibzuinţa, împrăştierea cu excesul, efortul cu inutilitatea. Avem, prin urmare, sinonimie cu a pierde, a risipi, a cheltui, a prăpădi. Iar ceea ce mi se pare mie evident tot citind explicaţii prin dicţionare e că există situaţii când aşezarea lângă a irosi a unor termeni ca inutil şi degeaba e suspect de apropiată de pleonasm. Verbul se poate referi la bani sau bunuri materiale, dar şi la elemente mai puţin concrete ale existenţei unui om, ca energia, sănătatea ori viaţa, chiar.

Continuare »

Verbul a gândi are o sumedenie de accepţii, unele extrem de diverse. Cel mai superficial, întrucâtva, sugerează formarea unei idei despre un lucru, un altul se referă la pătrunderea cu mintea în profunzimea lucrurilor, mergând chiar până la sublinierea calităţilor creative ale spiritului uman, a originalităţii ideilor despre obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare. Astfel privind lucrurile, sinonimia cu a reflecta trimite frumos la oglindă, sugerând capacitatea omului de a-şi răsfrânge în mental lumea în care vieţuieşte.

Răsărite deci într-un univers complex al reprezentărilor, gândirile pot avea forma unor idei fulgerătoare („a-i trece prin minte că”), a unor convingeri sau credinţe personale („a crede, a socoti că”), a unor repere folosite în luarea deciziilor („a lua în considerare”), a unor amintiri („a evoca în memorie sau în imaginaţie”), a unei înţelegeri superioare asupra lucrurilor („a-şi da seama sau a fi conştient de”), a unor dorinţe ori finalităţi („a proiecta în gând, a avea în intenţie să”), ori a unor creaţii inedite („a inventa, a concepe ceva concret sau abstract”).

Continuare »

Verbul a noroci face parte dintre cele foarte rar folosite în limba română, probabil pentru că termenul de la care se formează, noroc, este prea larg utilizat şi intră în atâtea combinaţii lingvistice expresive. Însă, căutându-l şi temându-mă că DEX-ul nu-mi va fi de mare folos, am descoperit că mă înşelasem; este destul de bine reprezentat acolo, iar numărul de sinonime este impresionant.
Prima observaţie a fost aceea că aria sa de răspândire este registrul popular şi familiar, lucru pe care l-am găsit parţial justificat de conotaţia folclorică, de superstiţie, pe care o are cuvântul. Pentru că ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost faptul că, în ciuda credinţei unora dintre noi că norocul înseamnă bunăstare financiară, verbul acesta se leagă de două noţiuni prin excelenţă metaforice şi filozofice: fericirea şi predestinarea. Cea dintâi explicaţie dată este echivalentă cu „a face pe cineva fericit” sau „a aduce cuiva noroc”, insistând apoi pe „a ferici”, „a deveni fericit”, „a avea norocul, fericirea să…”. Cea de-a doua dimensiune se referă la aranjamente stelare şi este extrem de bogată în sinonime: „a ursi”, „a meni”, „a hărăzi”, „a sorti”, „a (pre)destina”, „a hotărî”, „a rândui”. Iar când lucrurile nu vin de la sine sau cum ne-am fi dorit noi, se poate apela la vrăji, prestabilind viitorul, verbul folosit fiind acelaşi. În ultimă instanţă, cele trei concepte, care pot funcţiona perfect independent unul de altul, dau cele mai bune rezultate când se ţin de mână: destinul e obligat să-ţi fie favorabil, că de-asta e al tău şi nu al vecinului, iar norocul te-ar putea ajuta să ţi-l împlineşti, adică să-ţi găseşti fericirea. Dar, aşa cum spune înţelepciunea populară, norocul ţi-l poţi găsi sau ţi-l poţi ocoli.

Continuare »