„Me Too”, expresia care încurajează victimele hărțuirii sexuale să-și împărtășească poveștile, surclasează „big dick energy”, „single-use” și „deepfake”, care au ratat șansa de a fi alese termenul anului de dicționarul Macquarie din Australia și de a se încununa de lauri.

Expresia, prima oară folosită de activista socială americană Tarana Burke, la jumătatea anilor 2000, a ajuns virală în 2017, ca urmare a unei postări pe Tweeter de actrița Alyssa Milano, care – în urma acuzațiilor împotriva lui Harvey Weinstein – a încurajat victimele hărțuirii sau agresiunii sexuale să-și împărtășească poveștile pentru a arăta amploarea problemei.

Expresia a fost adăugată în dicționar, unde este definită ca adjectiv: „despre sau care se referă la mișcarea Me Too … [sau] o acuzație de hărțuire sexuală sau de agresiune sexuală”; și ca verb, înseamnă „a acuza (pe cineva) că a comis hărțuire sexuală sau agresiune sexuală” – ca în „to be Me Tooed”.

Continuare »

Verbul a paria vine din franțuzescul parier şi înseamnă, pe de o parte, „a face (sau a pune) pariu, rămășag sau prinsoare (de obicei pe o sumă de bani)”. Pe de altă parte, se referă la „a participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani”. Sinonimele folosite în registrul popular sunt a se lega, a se prinde, chiar și arhaicul a se rămăși.

Pornind de la aceste accepții, nu este greu de presupus celălalt sens, oarecum figurat: „a afirma cu siguranță, a fi sigur”. Sunt situații în care putem avea siguranța opiniilor și lucrurilor pe care le ştim cu certitudine, dar experiența ne demonstrează că, de cele mai multe ori, e bine să nu pariezi în viață pe prea multe lucruri. Percepțiile noastre pot fi diferite de realitatea brută, ne putem înșela, putem face erori în judecată, prin urmare cred că e bine să fim rezervați în a considera că adevărurile pe care le deținem sunt absolute.

Continuare »

Toată lumea crede că ştie ce este o ironie. De fapt, chestiunea e destul de încâlcită. Mai ales la americani.

„Ironic” nu înseamnă „ghinionist”, „interesant” sau „întâmplător”, deşi aceşti termeni deseori sunt folosiţi interşanjabil în Statele Unite. Şi această folosire greşită nu i-a ocolit nici pe lingvişti.

Cert este că incertitudinea legată de definiţia termenului „ironic” persistă şi e veche de zeci de ani. „Ironic” este pe lista de 58 de termeni frecvent folosiţi greşit în limba engleză, întocmită de lingvistul Steven Pinker de la Harvard, şi se află în topul cuvintelor cele mai accesate în varianta online a dicţionarului Merriam-Webster.

Prin urmare ce înseamnă ironia cu adevărat şi de unde vine confuzia asta? O parte a stării de ambiguitate provine din faptul că sunt nu mai puţin de trei definiţii ale termenului în unele dicţionare. Este vorba despre ironia socratică (metodă filozofică antică) şi ironia dramatică (tehnică retorică şi literară), dar definiţia care ne interesează – şi care este cea mai dezbătută – este ironia situaţională. Aceasta survine, aşa cum o defineşte Oxford English Dictionary, atunci când „o situaţie sau un eveniment par deliberat contrare cu ceea ce se aşteaptă şi adesea sunt amuzante într-un mod neaşteptat.”

Importantă, conform puriştilor, este partea deliberat contrară – ca o situaţie să fie ironică, trebuie să fie opusul a ceea ce se aşteaptă, nu doar o coincidenţă amuzantă.

Nu toţi lingviştii au totuşi această viziune limitată. Campionii sporirii limbajului fluid, Merriam-Webster argumentează că cei care folosesc „ironic” cu sensul de „întâmplător” nu greşesc, de fapt, ci nu fac decât să fie pionieri. Editorii spun: „Termenul ironie se aplică evenimentelor care sunt întâmplătoare şi, în vreme ce unii consideră că e o folosire incorectă, e doar una nouă.”

Iată câteva amănunte pentru pasionaţi: Noah Webster, autorul Dicţionarului american al limbii engleze (1828), a inventat termenul „imigrate”. A luat un cuvânt deja existent – de fapt, toate variantele lui „migrate”, inclusiv „commigrate”, „transmigrate”, „emigrate” şi „remigrate” – şi l-a transformat subtil, dar profund. A făcut asta având la bază studiul îndelung al originii termenilor şi experienţa sa istorică de naţionalist american înfocat. Astfel, a creat „definiţii care nu mai apăruseră niciodată într-un dicţionar al limbii engleze,” scrie cărturarul Neil Larry Shumsky.

Ceea ce a făcut Webster a fost să creeze „spaţiu, timp şi să propună trăsături fundamentale ale migraţiei”. Shumsky urmăreşte schimbările din dicţionarul mai puţin cunoscut al lui Webster din 1806, A Compendious Dictionary of the English Language, care urma în mare parte definiţiile din Dicţionarul limbii engleze al lui Samuel Johnson din 1755.

Continuare »

Verbul a înceţoşa este unul de sezon, care ne umple zilele şi nopţile într-un fel extrem de puţin plăcut. Căci se referă, în primul rând, la un fenomen meteorologic – „a se lăsa, a apărea ceaţa”, situaţie în care este sinonim cu a se înnegura. Ca predicat, se utilizează deseori în interdependenţă cu substantivele vremea şi zarea, ori cu valoare impersonală.

Cu sens figurat, verbul se foloseşte pentru „a pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare”, cu referire la ochi sau vedere, chiar şi la minte. În această situaţie, termenul stabileşte sinonimie cu a se împăienjeni, a se tulbura, a se întuneca. Şi într-o situaţie, şi în cealaltă, antonimul este a se limpezi.

Continuare »

Verbul a (se) unifica este un neologism, fratele mai tânăr – şi echivalentul semantic – al lui a (se) uni. Vine din limba franceză (din unifier), primit în timpul procesului de relatinizare a limbii română, având la origine un latinesc unificare şi înseamnă, în primul rând, „a face un întreg din mai multe părţi, a realiza o unitate”.

Un alt sens al termenului se referă la „a cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar/la fel; a aduce la acelaşi numitor”. Iar dacă prima semnificaţie avea în vedere, de exemplu, unificarea provinciilor dintr-o ţară, cea de-a doua poate fi folosită, de pildă, pentru unificarea ortografiei. Există, desigur, şi o valoare generală – „a uni într-un tot întreg” obiecte răzleţe.

Continuare »