Verbul a inciza este un neologism venit din limba franceză (inciser) și are două sensuri, care derivă unul din altul, deși se folosesc în domenii diferite. Se referă, în primul rând, la țesuturi organice – „a face o incizie; a tăia cu un instrument chirurgical” și este utilizat cel mai des în medicină.

Cel de-al doilea sens are în vedere activitatea de ormanentare a unor obiecte din lut, din piatră etc. – „a orna cu ajutorul inciziilor, a scrijeli făcând anumite ornamente”. Dintre sinonime, dicționarele precizează a cresta, a scrijeli, a tăia.

Continuare »

Verbul a traversa vine din franțuzescul traverser, fiind deci un neologism. Înseamnă „a trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum, a unei ape) pe cealaltă parte”, fiind sinonim cu a parcurge, a străbate, a tăia (de-a curmezișul), a trece (peste sau dincolo) – cu referire la munți, țări, mări, oceane etc.

Termenul are și două utilizări mai rar întâlnite, din limbaj marinăresc. Prima se referă la „a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal”, iar a doua are în vedere acțiunea de „a așeza o vergă travers pe punte”.

Atunci când are sens figurat, cuvântul este echivalent cu a trăi, a simți, a suporta, dar și cu a depăși, deoarece se presupune că asta durează o anumită perioadă de timp, finalizându-se cu eliminarea emoțiilor negative și ducerea la bun sfârșit a unui proces de vindecare. Se traversează, astfel, perioade dificile ori crize de tot soiul.

Continuare »

Verbul a (se) întrerupe este obținut prin compunere (între– + a rupe), după model francez – interrompre. Înseamnă, în primul rând, „a (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități”. Varianta tranzitivă se referă la acțiunea de „a opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva; a stingheri pe cineva de la ceva”.

Folosit mai ales în limbaj artistic – rar în alte circumstanțe, dar, cu toate acestea, menționat în dicționare – apare a întrerumpe (mai apropiat de etimonul franțuzesc). Sinonimele sunt însă foarte numeroase: a conteni, a (se) curma, a (se) frânge, a înceta, a (se) opri, a părăsi, a reteza, a (se) rupe, a(-și) sista, a stăvili, a suspenda, a (se) tăia. Mai puține sunt regionalismele și arhaismele: a prerumpe, a pristoi, a stâmpi, a zăticni.

Continuare »

Verbul a (se) divide vine din latinescul dividere (există și în italiană dividere) și are atât valoare tranzitivă, cât și valoare reflexivă. Un aspect extrem de interesant este faptul că verbul acesta nu are forme decât pentru timpul prezent.

Termenul este sinonim cu a (se) împărți, a (se) diviza, a (se) descompune, a (se) despărți, a (se) fracționa, a (se) fragmenta, a (se) îmbucăți, a (se) scinda, a secționa, a (se) separa, a (se) tăia, dar și mai rar folositul a (se) dezalcătui.

Este cel mai apropiat de etimonul latinesc, dar, în același timp, mai puțin folosit decât dubletul a diviza (venit din franceză – diviser). Se poate divide o moștenire, se pot divide obiecte integrale, se pot divide numere.

Continuare »

Verbul a elimina vine dintr-un franțuzesc éliminer (cu rădăcini în mai vechiul latinesc eliminare) și are, între sinonime, pe a îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un tot, dintr-un ansamblu). Într-o accepție specială, se referă la „a da pe un elev afară din școală” ori a da un sportiv afară de pe teren. Un al treilea sens se referă la ieșirea substanțelor toxice din corpul uman – „a îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației), echivalent cu a expira.

Termenul se poate referi la substanțe, materii, alternative etc. – „a îndepărta printr-o selecție, a face să nu mai existe; a da afară, a nu admite”. Dicționarele de sinonime sunt mai darnice și înscriu foarte mulți termen în relație sinonimică: a anula, a curăța, a depărta, a evacua, a expulza, a lichida, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia. Dintre antonime, apare a primi, l-aș mai pune și pe a accepta.

Continuare »

Verbul a (se) tunde vine din latinescul tondere şi înseamnă, în primul rând, „a(-şi) scurta, a(-şi) reteza, a(-şi) tăia părul, barba sau mustaţa”. Prin analogie cu acest sens, termenul mai are două semnificaţii – când acţiunea este exercitată asupra animalelor, adică „a tăia lâna sau părul de pe corpul acestora”, sau când are în vedere aspectul estetic al unor obiecte/spaţii, adică „a tăia în mod egal fibrele unei ţesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc.”

Verbul este folosit şi în accepţie religioasă, însemnând, în ritualul Bisericii Ortodoxe, „a tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări”, ajungând chiar a fi sinonim în utilizare cu a călugări. Celelalte elemente echivalente ca semnificaţie nu sunt, totuşi, atât de numeroase pe cât s-ar crede; nu am reuşit să identific nici măcar unul care să nu necesite lămuriri suplimentare: a reteza (părul), a tăia (părul), a curăţa (copacii).

Continuare »