Verbul a eșapa – mai întâi de toate – există! În fine, DOOM2 nu-l mai recunoaște, dar în vechiul Dicționar Ortografic era menționat, iar câteva dicționare de după 2000 îl amintesc încă.

Vine din limba franceză – échapper, având, direct de acolo, două sensuri învechite: a scăpa și a se salva. Altfel, termenul se folosește – rar, e adevărat – despre gazele arse dintr-un motor cu ardere internă, fiind sinonim cu a ieși, în acest caz.

Continuare »

Verbul a (se) dezobișnui este format prin derivare, de la cuvântul de bază a (se) obișnui, cu prefixul dez-, după modelul franțuzescului déshabituer. Explicația termenului este relativ simplă – „a-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un nărav, un viciu”.

Cele mai cunoscute și mai folosite sinonime sunt a (se) dezvăța, a (se) dezbăra (care are o conotație negativă mai puternică). Echivalente, în funcție de context, sunt și verbe precum a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) lăsa, a scăpa, iar în sens figurat se utilizează a (se) scutura și a înțărca. Dintre antonime, dicționarele precizează a (se) deprinde și a (se) obișnui.

Continuare »

Verbul a (se) vindeca vine – și găsesc foarte interesantă etimologia – din latinescul vĭndĭco (-áre), ce înseamnă „a răzbuna” (de unde se vede că are și răzbunarea proprietățile ei curative…), dar și „a elibera”. Înseamnă „a scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală; a reveni la starea normală (după o boală)”, fiind sinonim cu a (se) îndrepta, a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui, a scăpa.

Termenul se poate referi și la oameni, și părți ale corpului lor, la răni fizice, tăieturi etc. – a se închide, a se cicatriza, dar are și un sens figurat destul de des folosit, cu privire la stări psihice sau afective – „a face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc.”, sinonim cu a alina. Nuanța reflexivă are în vedere sensul de „a-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare”, situație în care verbul poate fi sinonim cu a se sătura.

Continuare »

Măcar au simţul umorului

Verbul a (se) salva vine din latină și din italianul salvare, și înseamnă „a scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură; a scoate (pe cineva sau ceva) dintr-o situație complicată”, putându-se referi atât la ființe, cât și la obiecte. Sinonimele nu sunt extrem de numeroase, dar prezența lor nuanțează în mod interesant valorile semantice ale termenului: a elibera, a mântui, a scăpa, a scoate.

Cele mai cunoscute expresii sunt a salva situația („a reuși să îndrepte o situație neplăcută, grea, precară; a face față unei situații”) și a salva aparențele („a da unui lucru sau unei situații o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit”). Foarte des utilizat este substantivul provenit din infinitivul lung – salvare, care s-a reificat în timp, denumind vehiculul care sosește pentru a salva vieți.

Continuare »

Verbul a refuza vine din franceză (refuser) şi îşi diferenţiază sensurile în funcţie de raportul dintre cel care refuză şi obiectul refuzului. Înseamnă, în primul rând, „a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă, a nu consimţi să primeşti, a considera inacceptabil pentru sine”, fiind sinonim cu a respinge (ceva sau pe cineva).

Modificarea unghiului din care este privită acţiunea aduce cu sine schimbarea sensului – „a nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva”. Iar construit cu dativul, verbul înseamnă „a priva de ceva”, având chiar valoare reflexivă (a-şi refuza), situaţie în care este sinonim cu a renunţa (la ceva).

Continuare »