10 sept.

a (se) reuni

Verbul a (se) reuni nu este, așa cum s-ar presupune, un derivat al lui a uni, ci este un termen împrumutat din limba franceză – réunir. Are valoare tranzitivă și reflexivă, având un sens echivalent cu a (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. Evident că una dintre utilizări are în vedere acțiunea de „a (se) uni din nou” ori „a face să se reunească”, dar și „a strânge la un loc, într-un tot” – sinonim cu a masa, a îngrămădi.

Extrem de interesant este faptul că termenul are, în afară de cele anterior menționate, o mulțime de alte sinonime, utilizate în contexte specifice: a (se) aduna, a (se) aglutina, a (se) agrega, a (se) alipi, a asambla, a conexa, a convoca, a fixa, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) înmănunchea, a (se) întruni, a (se) lega, a monta, a (se) regrupa, a (se) lipi, a (se) suda, a (se) strânge, a (se) uni, a unifica.

Continuare »

02 feb.

a (se) însura

Verbul a (se) însura indică – numai din punctul de vedere al bărbaţilor – mariajul (se foloseşte, ca urmare, doar pentru bărbaţi) şi înseamnă „a (se) uni prin căsătorie (ori a face să se căsătorească) cu o persoană de sex femeiesc”, fiind echivalent cu a (se) căsători sau cu a (se) desholtei, putând fi folosit metaforic cu sensul de a (se) împreuna.

Verbul mai are, se pare, un sens, care se referă la „a repara încălţămintea, a pune căpute”, sinonim al lui a pingeli, a tălpui, a căputa, a încăputa. Evident, cele două accepţii pornesc din rădăcini etimologice diferite, acesta din urmă derivând, probabil, din latinescul *(in)solare, de la solum „talpă, sol, pământ” sau din sola „căpută”, cu prefixul în-.

Continuare »

18 sept.

DOOM 2: împleticire – a împuia

* împleticire apare ca noutate, substantiv obţinut prin conversiune din verbul a împletici; este feminin cu genitiv-dativul împleticirii

! a se împotmoli trece în clasa reflexivelor, cu indicativul prezent el se împotmoleşte, cu imperfectul el se împotmolea şi conjunctivul el să se împotmolească. În acelaşi fel evoluează şi !a se împotrivi (el se împotriveşte), !a se împricina (el se împricinează cu cineva), dar şi !a se împrimăvăra (se împrimăvărează).

* împotrivă- (se desparte îm-po-tri-vă-) este prepoziţie folosită în faţa formelor neaccentuate ale pronumelui personal în dativ (ex. împotrivă-i). În aceleaşi circumstanţe, pătrunde în limbă şi prepoziţia *împrejuru-, utilizată cu dativul neaccentuat (ex. împrejuru-mi).

! a împreuna (îm-pre-u-na) păstrează o singură formă, având indicativul prezent el împreunează (variantă el împreúnă dispare)

! a împuia, în schimb, acceptă acum două forme; termenul funcţionează în registrul familiar şi are indicativul prezent el împuie/împuiază şi noi împuiem, conjunctivul prezent el să împuie/împuieze, cu gerunziul împuind

17 iun.

a (se) încheia

Verbul a (se) încheia are două sensuri importante: unul care se referă la vestimentaţie şi la obiecte, iar altul care se referă la desăvârşirea unor activităţi, de orice fel ar fi acestea. Prin urmare, are în vedere acţiunea de „a prinde cu nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte”, dar şi varianta reflexivă, de „a-şi strânge haina, cămaşa în nasturi, în copci” ori „a-şi lega şireturile de la încălţăminte”.

Prin generalizare, termenul se poate folosi cu sensul de „a potrivi una într-alta părţile componente ale unui obiect”, sinonimele fiind, în acest caz, a îmbina, a uni. De asemenea, pentru aceste situaţii menţionate mai sus, structurile echivalente ca sens sunt, în funcţie de context, a (se) închide, a (se) îmbumba, a (se) lega, a asambla, a împreuna, a articula; nu sunt foarte numeroase, iar conţinutul nu are complexitatea celeilalte semnificaţii.

Continuare »

23 ian.

a (se) uni

Verbul a (se) uni înseamnă, în primul rând, „a (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot, a face să aibă legătură”. Un al doilea sens se referă la „a încheia o înţelegere, o alianţă, a cădea de acord în vederea unui scop comun”, iar nu departe de acestă explicaţie, o descoperim pe cea care trimite la „a (se) lega prin căsătorie”. Indiferent de sensul pe care îl avem în vedere, sinonimele sunt extrem de numeroase şi de variate: a (se) aglutina, a (se) agrega, a (se) alătura, a (se) alipi, a (se) asambla, a (se) asocia, a (se) căsători, a (se) coaliza, a (se) conjuga, a conveni, a fuziona, a (se) îmbina, a (se) împleti, a (se) încheia, a (se) împreuna, a se înţelege, a (se) învoi, a (se) lega, a (se) lipi, a (se) prinde, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) unifica.

Continuare »

01 nov.

a goni

Aşa cum am putut eu să-mi dau seama din dicţionare, verbul a goni are un sens general şi două sensuri specializate mai importante. Cea mai răspândită accepţie a termenului se referă la „a fugi după ceva/cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.)”, însă cuvântul se poate folosi în domeniul vânătorii – „a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor”, ori în cel zootehnic – „a se împerechea, spre a se reproduce” (mai ales la vitele mari cornute).

Descoperim deci trei categorii de sinonime, referitoare fie la a vâna, a hăitui vânatul, ori la a se împreuna, a se împerechea vitele, fie la mai cuprinzătoarele a fugări, a urmări, a alerga, a fugi. În funcţie de context, verbul face trimitere la rapiditatea mişcării – „a se mişca foarte repede, a se grăbi, a urmări în fugă”, având ca scop fie dorinţa de a se apropia (de oameni, ţinte, idealuri), fie – dimpotrivă – nevoia de a îndepărta – „a forţa să plece, a da afară”, cu sinonime ca a alunga, a respinge, a izgoni, a surghiuni, a prigoni.

Continuare »

© 2020 blog.ro-en.ro