27 nov.
| To Christ our Lord |
Domnului nostru Iisus Hristos |
I caught this morning morning’s minion, king –
dom of daylight’s dauphin, dapple-dawn-drawn Falcon, in his riding
Of the rolling level underneath him steady air, and striding
High there, how he rung upon the rein of a wimpling wing
In his ecstasy! then off, off forth on swing,
As a skate’s heel sweeps smooth on a bow-bend: the hurl and gliding
Rebuffed the big wind. My heart in hiding
Stirred for a bird, – the achieve of, the mastery of the thing! |
Cum l-am zărit în zori pe servul dimineţii, o tânără alteţă-a re-
gatului diurn, şoimul stârnit încoace de zori pestriţi, călare
pe aerul vârtos, acerb rostogolit sub el; răpit apoi într-o planare
acolo-n înălţime, cum mai suna din hăţul unei aripi şfichiuitoare,
dedat extazului! după care-o lua spre dreapta-n legănare,
precum călcâiul patinând înaintează lin, pe-un arc: elan şi lunecare
ce-ngenunchează vânt năpraznic. Inima mea-n ascunzătoare,
stârnită de-o pasăre, de-un ce magnific, care seamăn n-are! |
Brute beauty and valour and act, oh, air, pride, plume, here
Buckle!AND the fire that breaks from thee then, a billion
Times told lovelier, more dangerous, O my chevalier!
No wonder of it: shéer plód makes plough down sillion
Shine, and blue-bleak embers, ah my dear,
Fall, gall themselves, and gash gold-vermilion. |
Nu-i de mirare: luceşte tăişul plugului numai prin chinul trudnic, monoton,
iar rămăşiţe de tăciuni, spre vineţiu fanate,
o, dragul meu, căzând, dau la iveală-adânci scântei de auriu şi
roşu vermillon. |
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
12 iun.
The dappled die-away
Cheek and wimpled lip,
The gold-wisp, the airy-grey
Eye, all in fellowship—
This, all this beauty blooming,
This, all this freshness fuming,
Give God while worth consuming. |
Foc vesel de pistrui, galeş obraz,
buzele-n freamăt şi-n undire,
strălimpezi ochi şi pletele-n talaz,
de aur, respir de armonie şi unire,
toată această frumuseţe-n floare,
întreaga-ţi frăgezime-aromitoare
Domnului dă-i-o, deşi ispita-i mare. |
Both thought and thew now bolder
And told by Nature: Tower;
Head, heart, hand, heel, and shoulder
That beat and breathe in power—
This pride of prime‘s enjoyment
Take as for tool, not toy meant
And hold at Christ‘s employment. |
Neînfricate vine, gândul oţelit,
măreţul turn ce firea l-a durat frumos,
cap, inimă şi mână în palpit,
umeri viteji, tot suflu-ţi viforos –
mândria tinereţii, zi sărbătorească,
unealtă socoteşte-o, nu jucărie flască,
şi grijuliu păstreaz-o – Iisus s-o folosească. |
The vault and scope and schooling
And mastery in the mind,
In silk-ash kept from cooling,
And ripest under rind—
What life half lifts the latch of,
What hell stalks towards the snatch of,
Your offering, with despatch, of! |
Bolta, diapazonul minţii: învăţătură
deplină, desăvârşire a gândului, ferită
de răcire-n cenuşă de mătase pură,
sub coajă protectoare bine rumenită,
lucrul acela deja revendicat de moarte
şi după care iadul se-nnebuneşte foarte,
ofranda ta – fă-i iute vânt în lumea de departe! |
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
15 mai
| A nun takes the veil. |
O tânără se călugăreşte. |
I have desired to go
Where springs not fail,
To fields where flies no sharp and sided hail
And a few lilies blow. |
Să merg, dintotdeauna mi-am visat,
pe calea primăverii etern înmugurite,
pe câmpuri ce de grindini aspre-s ocolite,
în locul unde vezi doar crini în leagăn eterat. |
And I have asked to be
Where no storms come,
Where the green swell is in the havens dumb,
And out of the swing of the sea. |
Şi am cerut să fiu a zării
unde furtuni nu nasc nicicând,
iar verdea hulă amuţeşte blând
în porturi, sustrasă zbuciumului mării.
|
|
|
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
01 mai
As kingfishers catch fire, dragonflies draw flame;
As tumbled over rim in roundy wells
Stones ring; like each tucked string tells, each hung bell’s
Bow swung finds tongue to fling out broad its name;
Each mortal thing does one thing and the same:
Deals out that being indoors each one dwells;
Selves — goes itself; myself it speaks and spells,
Crying Whát I dó is me: for that I came. |
Aşa cum pescăruşii iau foc, tot astfel şi libelulele se-aprind
şi cum, de pietre rostogolite peste ghizduri, sună fântâna cea rotundă,
ciupite, strunele vorbesc, iar fiecare arcuită undă
de clopot află-o limbă, să-şi zvârle numele făţiş, cu jind.
Creaturile, cu unul şi acelaşi lucru ocupate fiind,
despică de fapt unicitatea fiinţei ce-o adăpostesc profundă;
cu un perpetuu eu însumi locvace, fascinant, oricare se confundă.
El ţipă: Pentru-a mă făuri pe mine doar mă vezi viind. |
I say móre: the just man justices;
Keeps grace: thát keeps all his goings graces;
Acts in God’s eye what in God’s eye he is —
Chríst — for Christ plays in ten thousand places,
Lovely in limbs, and lovely in eyes not his
To the Father through the features of men’s faces. |
Dar eu spun altfel: cel drept iradiază un spirit justiţiar,
păstrează harul şi astfel îl dăruie faptelor lui toate,
devine în ochii lui Dumnezeu ceea ce este pentru El – chiar
un Hristos, deoarece Hristos apare-n joacă în locuri depărtate,
desăvârşit în fiinţă, desfătător pentru privire, dar
nu a lui ci-a Tatălui, prin chipuri în eternă varietate. |
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 apr.
My window shews the travelling clouds,
Leaves spent, new seasons, alter’d sky,
The making and the melting crowds:
The whole world passes; I stand by. |
Nori peregrini mi-arată fereastra imobilă,
veştede frunze, tot alte anotimpuri, cer nestatornic,
mulţime în tumult ori mistuită fără milă;
lumea întreagă trece: alături, eu – în veghe numai spornic. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
13 feb.
Elected Silence, sing to me
And beat upon my whorlèd ear,
Pipe me to pastures still and be
The music that I care to hear. |
Tăcere nobilă, strecoară-ţi tactul şi melodia, gingaş,
în spirele auzului meu, condu-mă negreşit,
în cântece de fluier, spre paşnicul imaş,
fii muzica de care-s etern îndrăgostit. |
Shape nothing, lips; be lovely-dumb:
It is the shut, the curfew sent
From there where all surrenders come
Which only makes you eloquent. |
Buze, nu rotunjiţi cuvinte; amuţiţi de drag:
doar zvonul clopotului vestitor al stingerii de seară,
vuind din spaţiul unde se macerează orice cheag
al sinelui, vă face vorbirea grăitoare, clară. |
Be shellèd, eyes, with double dark
And find the uncreated light:
This ruck and reel which you remark
Coils, keeps, and teases simple sight. |
Ochi, adăpostiţi-vă sub brâul îndoit şi negru.
Aflaţi astfel lucoarea luminii increate:
mosorul, cutele ivite-n faţa voastră menţin integru
văzul, îl înfăşoară, îl mântuie de-ariditate. |
Palate, the hutch of tasty lust,
Desire not to be rinsed with wine:
The can must be so sweet, the crust
So fresh that come in fasts divine! |
Tu, cer al gurii, palat al poftei de savoare;
să nu doreşti să fii stropit şi răsfăţat cu vin:
şi, decât „poate”, vorba „trebuie” să-ţi pară mai îmbietoare,
aidoma dulceţii unei coji de pâine-n post divin. |
Nostrils, your careless breath that spend
Upon the stir and keep of pride,
What relish shall the censers send
Along the sanctuary side! |
Iar uşuraticului vostru suflu, nări pripite,
frânt de-aţâţarea falei, a vieţii ei focoase,
ce-arome de cutremur îi vor trimite
cădelniţele din sanctuare ca prinoase! |
O feel-of-primrose hands, O feet
That want the yield of plushy sward,
But you shall walk the golden street
And you unhouse and house the Lord. |
O, mâini suave ca primula, tălpi ce tânjesc
după velurul din poiana verde,
veţi colinda în schimb un drum împărătesc,
case-ale Domnului fiind, ori aer în care El se pierde. |
And, Poverty, be thou the bride
And now the marriage feast begun,
And lily-coloured clothes provide
Your spouse not laboured-at nor spun. |
Şi-ntruchipează-te mireasă, tu, Sărăcie,
la sărbătoarea nunţii ce tocmai a-nceput,
tu dăruie-i perechii tale o mantie liliachie
la care nimeni n-a tors, nici n-a ţesut. |
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!