13 feb.
„The Habit of Perfection” de Gerard Manley Hopkins
| Elected Silence, sing to me And beat upon my whorlèd ear, Pipe me to pastures still and be The music that I care to hear. |
Tăcere nobilă, strecoară-ţi tactul şi melodia, gingaş, în spirele auzului meu, condu-mă negreşit, în cântece de fluier, spre paşnicul imaş, fii muzica de care-s etern îndrăgostit. |
| Shape nothing, lips; be lovely-dumb: It is the shut, the curfew sent From there where all surrenders come Which only makes you eloquent. |
Buze, nu rotunjiţi cuvinte; amuţiţi de drag: doar zvonul clopotului vestitor al stingerii de seară, vuind din spaţiul unde se macerează orice cheag al sinelui, vă face vorbirea grăitoare, clară. |
| Be shellèd, eyes, with double dark And find the uncreated light: This ruck and reel which you remark Coils, keeps, and teases simple sight. |
Ochi, adăpostiţi-vă sub brâul îndoit şi negru. Aflaţi astfel lucoarea luminii increate: mosorul, cutele ivite-n faţa voastră menţin integru văzul, îl înfăşoară, îl mântuie de-ariditate. |
| Palate, the hutch of tasty lust, Desire not to be rinsed with wine: The can must be so sweet, the crust So fresh that come in fasts divine! |
Tu, cer al gurii, palat al poftei de savoare; să nu doreşti să fii stropit şi răsfăţat cu vin: şi, decât „poate”, vorba „trebuie” să-ţi pară mai îmbietoare, aidoma dulceţii unei coji de pâine-n post divin. |
| Nostrils, your careless breath that spend Upon the stir and keep of pride, What relish shall the censers send Along the sanctuary side! |
Iar uşuraticului vostru suflu, nări pripite, frânt de-aţâţarea falei, a vieţii ei focoase, ce-arome de cutremur îi vor trimite cădelniţele din sanctuare ca prinoase! |
| O feel-of-primrose hands, O feet That want the yield of plushy sward, But you shall walk the golden street And you unhouse and house the Lord. |
O, mâini suave ca primula, tălpi ce tânjesc după velurul din poiana verde, veţi colinda în schimb un drum împărătesc, case-ale Domnului fiind, ori aer în care El se pierde. |
| And, Poverty, be thou the bride And now the marriage feast begun, And lily-coloured clothes provide Your spouse not laboured-at nor spun. |
Şi-ntruchipează-te mireasă, tu, Sărăcie, la sărbătoarea nunţii ce tocmai a-nceput, tu dăruie-i perechii tale o mantie liliachie la care nimeni n-a tors, nici n-a ţesut. |
| Gerard Manley Hopkins | traducere de S.G. Dima |