Cu ocazia Zilei Internaţionale a Traducătorilor, în anul 2009, Asociaţia Traducătorilor din România (ATR), membră a Federaţiei Internaţionale a Traducătorilor (FIT), invită traducătorii la o reflecţie asupra noilor posibilităţi şi beneficii ale unirii forţelor.

„Zilele traducătorului solitar, care lucrează într-o deplină izolare, sunt numărate”, afirmă numeroşi observatori ai domeniului traducerilor. Aceasta nu înseamnă însă că traducătorii vor deveni membri fără individualitate ai diverselor comunităţi, căci esenţa valorii adăugate a profesiunilor limbilor rezidă în elemente profund personale.

Cu toate acestea, evoluţiile tehnologiei şi ale pieţei au dărâmat bariere. Traducătorii contemporani de pe toate meridianele pot participa la un veritabil dialog mondial, fapt care aruncă o lumină nouă asupra modului tradiţional de desfăşurare a activităţii lor şi deschide noi oportunităţi. Exigenţele din ce în ce mai mari ale clienţilor, complexitatea proiectelor de traducere şi presiunea termenelor de predare au condus la creşterea interesului pentru schimburi de experienţe, informaţii şi bune practici.

Continuare »

Verbul a murdări desemnează una dintre acele acţiuni de care ne lovim în fiecare zi, în cele mai diverse feluri, oricât le-am dori evitate. Analizând articolul de dicţionar, mi s-a părut evident faptul că sensurile se împart în două categorii, determinate de cele două sensuri, propriu şi figurat, ale cuvântului. Concret, a murdări înseamnă „a face murdar, a umple de murdărie”. În acelaşi timp, verbul îşi lămureşte expresivitatea prin corespondenţa cu o multitudine de lexeme, care mai de care mai sugestiv şi mai colorat. Aşadar, dincolo de înţelesul lor neplăcut, trebuie să apreciez din punct de vedere lingvistic sonoritatea şi teribila lor plasticitate: a păta, a mânji, a jegoşi, a macula, a scârnăvi, a îngăla, a terfeli, a tăvăli, a derveli, a mozoli, a murui, a pricăji, a tămânji, a târnosi, a caciori, a feşteli, a mărdăgi, a mocicoli, a tocăni. Aspectul figurat acoperă tot ceea ce ţine de compromitere, degradare, înjosire, dezonorare şi profanare la nivel moral, personal, într-un fel atât de profund, încât mi se pare că reflexivul a se murdări ar trebui să ne ridice mari probleme de conştiinţă.

Continuare »

* Călăraşi este denumire de loc, substantiv propriu neutru. Termenul primeşte şi elemente în familia lexicală, precum *călărăşean (substantiv masculin, cu pluralul călărăşeni şi adjectiv cu femininul călărăşeană/călărăşene) sau substantivul *călărăşeancă (feminin cu genitiv-dativul călărăşencei şi pluralul călărăşence).

* căluşul, numele jocului popular, apare ca noutate în DOOM2, deşi obiceiul constituie una dintre cele mai vechi tradiţii româneşti… motiv pentru care tind să consider că problema absenţei lui din scripte e mai curând o lipsă a vechiului dicţionar; substantivului neutru îi este indicată şi forma nearticulată – căluş

* cămin-spital intră şi el pe lista noilor achiziţii lingvistice; anterior, termenul era încorporat articolelor explicative pentru cuvântului cămin şi era ortografiat diferit (fără cratimă); acum a primit autonomie, dar presupun că sensul e acelaşi – „cămin (de bătrâni) în care se acordă asistenţă medicală”

* căpos este un termen familiar, adjectiv masculin cu pluralul căpoşi şi femininul căpoasă/căpoase; termenul are trei accepţii, pornind de la sensul propriu – „cu capul mare”, de la sensul pozitiv – „deştept”, şi de la cel figurat – „încăpăţânat”, ultimul fiind şi cel mai utilizat

! căpşună (fruct) poate fi utilizat conform opţiunii personale, ca să nu mai chinuie pe nimeni; substantivul feminin are genitiv-dativul căpşunii/căpşunei şi pluralul căpşuni/căpşune. În plus, dacă nu ne place asta, primim şi *căpşunică, termen cu genitiv-dativul căpşunelei, cu forma de plural (atunci când se referă la fructe) căpşunele.

Pornind de la verbul a se teme, mi s-au părut interesante două proverbe care, deşi sunt echivalente ca sens lingvistic, se diferenţiază dintr-un punct de vedere foarte subtil, al semnificaţiei sau implicaţiei psihologice. Cunoscutul „Cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt” face un soi de observaţie faptică, fără să ofere clar o explicaţie, dar pe care toţi suntem capabili a o deduce: cine s-a opărit cu zeamă fierbinte se teme să n-o păţească iar, deci o răceşte şi pe aia rece. Celălalt proverb este creat pe acelaşi schelet semantic, însă veriga explicativă este, de data aceasta, prezentă: „Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă.” Reflexivul acesta stabileşte identitate de sens cu „a simţi teamă, a fi cuprins sau stăpânit de frică, a avea teamă sau frică”, iar concluzia logică este că cel păţit e fricos, temător, prevăzător. Gradul superlativ este într-un mod interesant exprimat prin „a se teme şi de umbra lui”, spaima spaimelor fiind generată de lucruri care ar trebui să-ţi fie intim cunoscute, pentru că fac parte din tine; în plus, frica de propria umbră – cea care te însoţeşte pretutindeni, oriunde te-ai duce – capătă o omniprezenţă angoasantă, care mi se pare imposibil de îndurat, pentru că, în mod firesc, ea este asociată cu grijile, cu îngrijorarea, cu agitaţia, cu frământarea. Starea aceasta de nelinişte şi de tulburare poate fi provocată de un pericol care te ameninţă în mod real, însă şi de un rău posibil sau probabil, dar care, deocamdată, se află numai în închipuirea ta. Căci expresia „mă tem că…” nu implică nicidecum o certitudine, ci se asociază unor presupuneri de tipul „mi se pare că…”, „socotesc că…”, „am sentimentul (neplăcut) că…”, „e posibil să…”, „cred că …”. Cu o nuanţă specială, în forma a teme pe cineva, verbul acesta se referă la „a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie, a fi gelos”, iar explicaţia substantivului temere este dată tocmai de acest „sentiment de îndoială chinuitoare în ceea ce priveşte fidelitatea persoanei iubite, de gelozie”.

Continuare »

Continuare »

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Centrul pentru Traducerea şi Interpretarea Textului Contemporan (CTITC), oferă Masterat în Traducerea Textului Literar Contemporan – Engleză – Bucureşti 2009-2011.

Înscrierea se face între 8-13 septembrie 2009, între orele 10-14, la Secretariatul FLLS din Edgar Quinet, et. 2 (deasupra Facultăţii de Litere). Examenul de admitere are loc joi, 17 septembrie 2009, şi constă într-o probă scrisă (traducere şi retroversiune, fără dicţionar) şi o probă orală (un interviu de intenţie). Proba scrisă are loc între orele 10-12, iar interviul de intenţie între orele 16-20, în clădirea FLLS din Pitar Moş 7-13, etaj 1, sala 6.

Continuare »