08 aug.
„O, mamă …” de Mihai Eminescu
| O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău… Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. |
O mother, darling mother, lost in time’s formless haze Amidst the leaves’ sweet rustle you call my name always; Amidst their fluttering murmur above your sacred grave I hear you softly whisper whene’er the branches wave; While o’er your tomb the willows their autumn raiment heap… For ever wave the branches, and you for ever sleep. |
| Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simţi-o-voi o dată umbrind mormântul meu… Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. |
When l shall die, beloved, do not beside me mourn, But break a branch of blossom that does the lime adorn, And take it very softly, and plant it at my head; I’ll feel its shadow growing as on the soil it’s shed; And watered by the tears that you for sorrow weep… For ever grow that shadow, and l for ever sleep. |
| Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sânul meu… Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. |
And should it be together that we shall die one day, They shall not in some cemet’ry our separate bodies lay, But let them dig a grave near where the river flows And in a single coffin them both together close; That l to time eternal my love beside me keep… For ever wail the water, and we for ever sleep. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
