Verbul a (se) găti are mai mult sensuri, care mie mi se par extrem de diferite. Termenul pare a fi un derivat al lui „gata”, conform albanezului gatit. Primul dintre acestea se referă la „a (se) îmbrăca frumos; a face să devină (mai) frumos, adaugând elemente decorative”.

Extrem de expresive mi se pare sinonimele, mai ales regionalismele și arhaismele echivalente: a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza, a (se) dichisi, a (se) spilcui, a (se) sclivisi, a (se) drege, a (se) moța, a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, a (se) câștiga, a (se) pădăi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) schili, a (se) stoli, a (se) stolisi.

Continuare »

Verbul a simplifica vine din limba latină – simplificare, pe filieră franceză – simplifier. Înseamnă, în accepția sa cea mai generală, „a face să fie (mai) simplu, mai puțin complicat”, având în vedere, în ultimă instanță, acțiunea de „a curăța de elemente secundare”. Cele mai des utilizate sinonime sunt a schematiza și a scurta, iar antonimul este, evident, a complica.

Termenul se folosește în matematică, referindu-se la „a reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun”, deci „a împărți cu aceeași valoare numitorul și numărătorul unei fracții sau ambii membri ai unei expresii algebrice”, scopul fiind de „a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă”.

Continuare »

Verbul a (se) oglindi vine din limba slavă – oglendati, având atât o dimensiune tranzitivă, cât și reflexivă. Cea mai des utilizată explicație este „a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă”, fiind sinonim cu a (se) răsfrânge, a (se) reflecta. O serie sinonimică ce m-a surprins este alcătuită din a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări.

Valoarea reflexivă se folosește și despre oameni (deși apare destul de rar și, de obicei, cu oarecare intenție stilistică) – „a se privi în oglindă, a se admira privindu-se în oglindă” , sau cu sens figurat, despre stări, fenomene, acțiuni etc. – „a apărea ca un reflex al anumitor împrejurări, a fi înfățișate de ceva, a-și găsi expresia sau ecoul”.

Continuare »

Verbul a (se) divide vine din latinescul dividere (există și în italiană dividere) și are atât valoare tranzitivă, cât și valoare reflexivă. Un aspect extrem de interesant este faptul că verbul acesta nu are forme decât pentru timpul prezent.

Termenul este sinonim cu a (se) împărți, a (se) diviza, a (se) descompune, a (se) despărți, a (se) fracționa, a (se) fragmenta, a (se) îmbucăți, a (se) scinda, a secționa, a (se) separa, a (se) tăia, dar și mai rar folositul a (se) dezalcătui.

Este cel mai apropiat de etimonul latinesc, dar, în același timp, mai puțin folosit decât dubletul a diviza (venit din franceză – diviser). Se poate divide o moștenire, se pot divide obiecte integrale, se pot divide numere.

Continuare »

Verbul a (se) reforma este la mare modă în zilele noastre. Vine, prin franțuzescul réformer, dintr-un vechi reformare (din latină). Varianta tranzitivă se referă la o situație, o concepție etc. și înseamnă „a schimba (în bine), a primeni o stare de lucruri”, fiind sinonim cu a ameliora, a îmbunătăți, a îndrepta. Varianta reflexivă pare a fi învechită și este echivalentă cu „a se forma din nou, a se reface”.

Mai puțin cunoscute – cel puțin din punctul meu de vedere – sunt sensurile care au în vedere bunurile („a scoate din folosință o unealtă, o mașină uzată, devenită inutilizabilă”) sau armata („a declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei”). Dar cea mai extinsă semnificație a termenului înseamnă a modifica, a schimba, pur și simplu. Iar dacă mă întrebați pe mine, cam așa se face reforma pe plai dâmbovițean: de dragul ei și-atât.

Continuare »

Verbul a trece mi-a dat mare bătaie de cap, pentru că are extrem de multe sensuri, prea multe pentru un singur articol. Am fost, prin urmare, nevoită să mă opresc la sensul care m-a determinat să încep cercetările – cel legat de timp. Pentru că (nu-i așa?), la trecerea dintre ani, acestea sunt gândurile asupra cărora ne oprim, înainte de orice.

Când este folosit cu această accepție, verbul are valoare intranzitivă și se folosește, despre unități de timp, cu sensul de a se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). Există expresii precum mai trece ce mai trece (după o bucată de vreme, după un timp nu prea lung) sau nu e timpul trecut (nu e prea târziu, mai e timp).

Termenul se poate referi și la suferințe, necazuri, boli etc. urmărind, prin semnificație, raportul acestora cu timpul – „a înceta să mai existe, să se mai facă simțit, să mai acționeze”, fiind echivalent cu a se estompa, a dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). Este interesant felul în care vindecarea este asociată, în mod natural, cu trecerea timpului…

Continuare »