Cel dintâi sens al verbului a inunda se referă la ieşirea din matcă a unor ape curgătoare şi la revărsarea lor peste maluri, la acoperirea unei întinderi de pământ după căderi abundente de ploi, stabilind sinonimie cu a îneca, a potopi. Pe acelaşi principiu, pot fi inundate terenuri, sonde, mine, locuinţe. Şi tot cu sens propriu, se utilizează în domeniul petrolier referindu-se la mărirea presiunii interne a unui zăcământ, prin pătrunderea unei cantităţi mari de apă.

Continuare »

În data de 7 noiembrie 2009 s-a deschis în Constanţa „Helen Doron Early English”, centru de predare a limbii engleze pentru copii cu vârste de la 3 luni la 14 ani. „Helen Doron Early English” este o metodă unică, uşoară şi naturală de învăţare a limbii engleze pentru copii.

Metoda se bazează pe modul în care copilul îşi învaţă limba maternă, prin ascultare repetată şi încurajare continuă. Metoda „Helen Doron” este distractivă, naturală şi clădeşte încrederea în sine, aducând efecte de durată în dezvoltarea personalităţii copilului, efecte care se păstrează pe parcursul întregii vieţi.

Continuare »

Una dintre cele mai interesante experienţe „de dicţionar” pe care le-am încercat a fost cea legată de verbul a certa. L-am căutat într-o doară, fără mari intenţii de a dezvolta un subiect oarecum neplăcut, însă definiţiile găsite mi-au stârnit o curiozitate reală: cuvântul acesta are incredibil de multe sinonime, cele mai multe dintre ele în registru popular-familiar şi regional. Începând cuminte cu explicaţiile, notez „a se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere”, „a face (concomitent) schimb de vorbe de ocară” sau chiar mai mult, „a rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra”. Există apoi expresii care reflectă ieşirea din matca legilor scrise sau nescrise ale vremurilor, precum „a fi certat cu morala” (a se abate sistematic de la principiile de etică), ori „a fi certat cu justiţia” (a nesocoti legile în mod repetat); mai interesante mi se par cele ironice, de genul „certat cu bunele maniere” sau „certat cu apa şi săpunul”. Sunt des folosite sinonimele a se ciorovăi, a se ciondăni, iar pentru registrul popular – a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi. Cu nuanţă învechită şi regională, răsar, din substantivul pricină, a se pricinui si a se pricini, iar dintr-un obicei prost – a pârî. Am găsit şi cuvinte care s-au retras de multă vreme de pe scena lingvistică, precum a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, a probozi, a stropoli, a toi. Există, bineînţeles, variante folosite în limbajul oficial (a admonesta, a apostrofa, a moraliza, a mustra) sau în cel familiar (a dojeni, a dăscăli, a muştrului, a săpuni, a scutura). Şi, dacă vreţi, putem preciza în câte feluri se ceartă oltenii: a se rohoti, a docăni; bănăţenii: a vrevi; sau bucovinenii: a moronci, a putui. Fără umbră de îndoială, campionii sunt moldovenii, care se tolocănesc, se mogorogesc, se smotresc, se cârcotesc, se beştelesc, se ocărăsc, se sfădesc, se suduie şi se oropsesc. Cu mare spor şi – să recunoaştem – cu o inventivitate lingvistică de invidiat.

Continuare »

Fiind foarte asemănătoare, adjectivele „continuous” şi „continual” sunt uşor de confundat. Sau se poate crede că sunt sinonime, ceea ce este parţial corect. Ambele au sensul de „continuu”, dar există o nuanţă care le diferenţiază. În timp ce „continuous” se referă la o continuitate care nu lasă loc niciunei întreruperi pe durata acţiunii, „continual” se referă la ceva care se tot întâmplă, cu eventuale întreruperi (cum este mâncatul). Adjectivul „continual” are şi sensurile de „frecvent”, „des”, „obişnuit”, „repetat”.

Agresarea sistematică a limbii, devenită o practică printre prestatorii de servicii media, dă bătăi de cap CNA-ului. Chiar şi pe timp de caniculă, Consiliul Naţional al Audiovizualului a judecat la rece evoluţiile de pe tărâmul pe care îl păstoreşte. Întrucât dispune şi de pârghii normative, CNA le reaminteşte truditorilor în mass media că art. 88 din Codul audiovizualului specifică foarte clar: „Radiodifuzorii au obligaţia de a asigura respectarea normelor ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române, stabilite de Academia Română”.

Sesizat în repetate rânduri cu privire la utilizarea mai mult decât neinspirată a limbii române în audiovizual, CNA şi-a propus să acorde o atenţie specială folosirii corecte a graiului neaoş în cadrul emisiunilor de radio şi tv. A început, deci, monitorizarea unor posturi, pe care, în perioada următoare, îşi propune să o extindă.

Articolul integral din Gândul…

Foarte departe de mine gândul de a lua în râs sau de a desconsidera limba în care m-am născut şi în care gândesc. Dar, de ceva vreme, mai precis de când limba engleză e parte din viaţa noastră volens-nolens (şi, sinceră să fiu, nici chiar aşa rău nu-mi pare, deşi nu-s mare ori talentată vorbitoare de engleză), mi se întâmplă să descopăr că unele lucruri ce le am de zis sună mai bine (mai concret, mai exact, mai aproape de ceea ce am eu a spune) decât echivalentele lor româneşti. Nici nu-mi trece prin minte să afirm că limba română nu are suficiente resurse. Predau română, prin urmare, din punctul meu de vedere, limba lui Eminescu are tot ce-i trebuie şi încă ceva pe deasupra. Cred că e vorba despre felul în care sună cuvintele pentru a reda o idee pe care ai auzit-o pentru prima dată în limba aceea… Poate e vorba despre magia sunetelor, sau poate chiar de o conexiune mai profundă între sunet şi ceea ce reprezintă el, concret, la obiect. Cred că ceea ce mă intrigă este diferenţa născută din raportarea la realitate a celor două idiomuri: româna este mai metaforică, mai conotativă, engleza mi se pare mai denotativă, mai fixată în realitate, mai pragmatică. Sigur, până la urmă sunt doar probleme de fineţe, de nuanţă, dar limbajul câştigă ceva la nivel sonor, chiar şi la cel subliminal, de parcă s-ar conecta direct la substanţa realităţilor exprimate.

Continuare »