Continuare »

În ce-a de-a patra tranșă de adăugare de termeni noi – și cea mai mare – Oxford Dictionaries Online a inclus cuvinte care ne amintesc cine suntem și de ce ne pasă în 2014. De exemplu „xlnt” (adj.), simbol al dorinței noastre de a sări peste literele obositoare din conversațiile în ritm alert din zilele noastre.

Oxford a adăugat circa 1000 de cuvinte noi de această dată. E important de remarcat că acest potop care reflectă folosirea modernă — de cuvinte pe care le folosim acum și cum le folosim. Criteriul de admitere în istoricul Oxford English Dictionary este însă mult mai ridicat, cerând ca termenii să dovedească că au o putere mai mare de persistență.

Continuare »

Verbul a (se) îneca este obţinut prin derivare, din în- şi necat, care s-a păstrat, se pare, din limba latină – (e)nĕcāre („a ucide fără vărsare de sânge”). În accepţia de bază a termenului, acesta se referă la „a muri sau a face să moară, a-şi pierde viaţa prin sufocare în apă (sau în alt lichid)”. Una dintre cele mai cunoscute şi utilizate expresii care fac referire la acest sens este a se îneca (ca ţiganul) la mal, care înseamnă „a suferi un eşec în ultimul moment”.

Se foloseşte şi pentru navele care „suferă un naufragiu” şi le acoperă apele, stabilind sinonimie cu a se afunda, a se cufunda, a se scufunda. Din această semnificaţie derivă expresia parcă i s-au înecat corăbiile, care i se spune cuiva atunci când este trist, indispus. Valoarea tranzitivă este, de cele mai multe ori, despre ape – „a acoperi cu apă un loc, o arătură etc.”, sinonim cu a inunda, a potopi. Referirile la a îneca motorul maşinii implică, de asemenea, prezenţa lichidului în spaţii ce ar trebui să rămână uscate.

Continuare »

The American Heritage Dictionaries a adăugat peste 500 termeni noi la cea de-a cincea ediție a dicționarului său de limba engleză, incluzând termeni din domeniul culinar, precum “banh mi”, “halloumi” și “mochi”, dar și “clickbait”, “cosplay”, “pregame” și “dashcam”.

Directorul executiv al American Heritage Dictionaries, Steve Kleinedler a declarat privind modul prin care aleg cuvinte noi din domeniul culinar și explică de ce American Heritage Dictionaries nu a ales un “cuvânt al anului”: “Editorul nostru din departamentul culinar alege o varietate de meniuri, verifică surse culinare, caută rețete care sunt publicate în ziare și pe bloguri. Și văzând la ce scară largă este folosit termenul — se întreabă dacă se limitează la bucătăriile regionale, ori are o aromă puternic națională. Nu e o coincidență faptul că mare parte din noul material are legătură cu domeniul culinar; altă sursă fiind terminologia medicală.”

Continuare »

Verbul a (se) îndatora are, conform dicţionarelor explicative, trei sensuri principale. Atunci când este tranzitiv, se poate referi la „a obliga, a impune ca o datorie, a sili pe baza unei obligaţii, a lega prin constrângere” – cele patru verbe utilizate pentru lămurirea sensurilor putând fi considerate, în acelaşi timp, şi sinonime.

Nuanţa reflexivă a verbului are în vedere acţiunile ce au ca urmare îndatorarea (de cele mai multe ori, din punct de vedere financiar): „a face datorii, a se încurca în datorii”, stabilind sinonimie cu a se împrumuta şi putându-se chiar referi la „a oferi drept garanţie, a da un bun în gaj în schimbul unui împrumut”.

Pe de altă parte, termenul poate avea în vedere şi „a obliga (moral) pe cineva la recunoştinţă printr-un ajutor dat la nevoie, a face cuiva servicii”, fiind, astfel, sinonim cu a (se) angaja. Interesant este faptul că, atunci când cineva îţi face un serviciu, pare mult mai potrivită folosirea verbului a îndatora decât utilizarea substantivului datorie. E o diferenţă subtilă de nuanţă, dar notabilă, probabil din cauza contaminărilor substantivului dinspre sfera negativă.

Continuare »

Blugii („blue jeans” în engleză, adică jeans albastru) sunt văzuţi în prezent ca un articol vestimentar de zi cu zi, însă au istorie lungă, fiind iniţial purtaţi ca salopete de lucru. Pentru multă lume reprezintă confortul, mai ales pentru cei care lucrează. Foarte interesant este că mereu au reprezentat comoditatea, începând din secolul al XV-lea, când navigatorii italieni au fost primii care i-au purtat.

Aceşti navigatori au pornit din Genova, oraşul italian în care s-au confecţionat primii pantaloni din denim, rezistenta ţesătură din bumbac. Acest fapt a fost deseori subiectul disputelor istorice, doarece termenul „denim” este un cuvânt francez care provine din expresia „serge di Nimes” (serj din Nimes), fâcând referire la oraşul Nimes unde era, de asemenea, fabricat acest material. În vreme ce Franţa a pretins întâietatea pentru material, Italia şi-a adjudecat întâietatea pentru faimoşii pantaloni, din moment ce „jean” (mai târziu la plural „jeans”) are ca origine „Genes” – denumirea franceză a oraşului Genova.