07 oct.
„Sonnet XVIII” de John Milton
| Avenge, O Lord, thy slaughter’d saints, whose bones Lie scatter’d on the Alpine mountains cold, Ev’n them who kept thy truth so pure of old, When all our fathers worshipp’d stocks and stones; Forget not: in thy book record their groans Who were thy sheep and in their ancient fold Slain by the bloody Piemontese that roll’d Mother with infant down the rocks. Their moans The vales redoubl’d to the hills, and they To Heav’n. Their martyr’d blood and ashes sow O’er all th’ Italian fields where still doth sway The triple tyrant; that from these may grow A hundred-fold, who having learnt thy way Early may fly the Babylonian woe. |
Răzbună-ţi, Doamne, sfârtecaţii sfinţi A căror oase-n Alpi se-mprăştiară, Cei ce te-adeverit-au prima oară, Când stânci zeificau ai mei părinţi – Şi nu uita ce val de suferinţi Cădeau pe turma ta odinioară, Cum, crunţi, piemontezii aruncară Sugari şi mume-n râpi… Din văi în zimţi Spre cer… Toată-a Italiei câmpie Martirizate moaşte-ascunde-n ea Sub tron de triplu zbir – ca să-i înmie Pe-acei ce-nvaţă calea de-a scăpa Din babiloniana tiranie. |
| John Milton | traducere de Tudor Dorin |