Rezultate

14 ian.

Dicţionarul locurilor imaginare

În prefaţa cărţii „The Dictionary of Imaginary Places”, autorii Alberto Manguel şi Gianni Guadalup susţin că “universul imaginar este un loc de o uimitoare bogăţie şi diversitate”. Dicţionarul este un tribut adus imaginaţiei umane colective. Cele 1.200 de definiţii încep cu Abaton, o aşezare mitică dintre dealurile înalte ale Scoţiei, despre care se spune că este zărită ocazional la orizont, „mai ales la amurg”. Turul straniu se încheie cu Zuy, un „prosper regat al elfilor” şi un exportator de top al cutiuţelor muzicale. Ediţia recent revizuită include locuri precum Jurassic Park a lui Michael Crichton şi Hogwarts a lui J.K. Rowling, unde Harry Potter îşi face ucenicia, Earthsea a lui Ursula K. Le Guin, Discworld a lui Terry Pratchett sau Commonwealth a lui John Myers Myers.

Alberto Manguel subliniază în criteriile de includere că locurile trebuie să fie pur imaginare şi nu doar viziuni ale locurilor reale. Wessexul din romanele lui Thomas Hardy ar putea să nu fie real, dar se bazează pe lumea în care a trăit autorul.

Continuare »

25 dec.

„Winter Nightfall” de Robert Bridges

The day begins to droop,—
Its course is done:
But nothing tells the place
Of the setting sun.
Ziua s-a dus, – umbrele au prins
Să se pogoare;
Nici nu mai licăre urma
Stinsului soare.
The hazy darkness deepens,
And up the lane
You may hear, but cannot see,
The homing wain.
Poţi auzi pe drumeag,
Prin pâcla deasă,
Cum vin, deşi nu se văd,
Care, spre casă.
An engine pants and hums
In the farm hard by:
Its lowering smoke is lost
In the lowering sky.
Bate batoz dând zor
Pe arii, în fund;
Frânt, fumu-i se pierde
Sub cerul scund.
The soaking branches drip,
And all night through
The dropping will not cease
In the avenue.
Stropi vor tot pica de pe
Unde nuiele
De-a lungul nopţii-ntregi,
Peste şosele.
A tall man there in the house
Must keep his chair:
He knows he will never again
Breathe the spring air:
Un om, la conac, numa-n jeţ
Cată să stea:
Ştiind că el aerul proaspăt
Nu-l va mai bea;
His heart is worn with work;
He is giddy and sick
If he rise to go as far
As the nearest rick:
Cu inima stoarsă de munci,
Confuz şi olog,
Nu-i chip să ajungă măcar
La primul stog.
He thinks of his morn of life,
His hale, strong years;
And braves as he may the night
Of darkness and tears.
Unde-s, dârji, anii săi juni?
Parc-a fost ieri!
Silit e să-nfrunte oftând,
Sumbrele seri…
Robert Bridges traducere de Tudor Dorin

15 aug.

Nu daţi atenţie la apă

Nişte stropitori, colea :))

13 feb.

„The Habit of Perfection” de Gerard Manley Hopkins

Elected Silence, sing to me
And beat upon my whorlèd ear,
Pipe me to pastures still and be
The music that I care to hear.
Tăcere nobilă, strecoară-ţi tactul şi melodia, gingaş,
în spirele auzului meu, condu-mă negreşit,
în cântece de fluier, spre paşnicul imaş,
fii muzica de care-s etern îndrăgostit.
Shape nothing, lips; be lovely-dumb:
It is the shut, the curfew sent
From there where all surrenders come
Which only makes you eloquent.
Buze, nu rotunjiţi cuvinte; amuţiţi de drag:
doar zvonul clopotului vestitor al stingerii de seară,
vuind din spaţiul unde se macerează orice cheag
al sinelui, vă face vorbirea grăitoare, clară.
Be shellèd, eyes, with double dark
And find the uncreated light:
This ruck and reel which you remark
Coils, keeps, and teases simple sight.
Ochi, adăpostiţi-vă sub brâul îndoit şi negru.
Aflaţi astfel lucoarea luminii increate:
mosorul, cutele ivite-n faţa voastră menţin integru
văzul, îl înfăşoară, îl mântuie de-ariditate.
Palate, the hutch of tasty lust,
Desire not to be rinsed with wine:
The can must be so sweet, the crust
So fresh that come in fasts divine!
Tu, cer al gurii, palat al poftei de savoare;
să nu doreşti să fii stropit şi răsfăţat cu vin:
şi, decât „poate”, vorba „trebuie” să-ţi pară mai îmbietoare,
aidoma dulceţii unei coji de pâine-n post divin.
Nostrils, your careless breath that spend
Upon the stir and keep of pride,
What relish shall the censers send
Along the sanctuary side!
Iar uşuraticului vostru suflu, nări pripite,
frânt de-aţâţarea falei, a vieţii ei focoase,
ce-arome de cutremur îi vor trimite
cădelniţele din sanctuare ca prinoase!
O feel-of-primrose hands, O feet
That want the yield of plushy sward,
But you shall walk the golden street
And you unhouse and house the Lord.
O, mâini suave ca primula, tălpi ce tânjesc
după velurul din poiana verde,
veţi colinda în schimb un drum împărătesc,
case-ale Domnului fiind, ori aer în care El se pierde.
And, Poverty, be thou the bride
And now the marriage feast begun,
And lily-coloured clothes provide
Your spouse not laboured-at nor spun.
Şi-ntruchipează-te mireasă, tu, Sărăcie,
la sărbătoarea nunţii ce tocmai a-nceput,
tu dăruie-i perechii tale o mantie liliachie
la care nimeni n-a tors, nici n-a ţesut.
Gerard Manley Hopkins traducere de S.G. Dima

08 aug.

„O, mamă …” de Mihai Eminescu

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
O mother, darling mother, lost in time’s formless haze
Amidst the leaves’ sweet rustle you call my name always;
Amidst their fluttering murmur above your sacred grave
I hear you softly whisper whene’er the branches wave;
While o’er your tomb the willows their autumn raiment heap…
For ever wave the branches, and you for ever sleep.
Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi o dată umbrind mormântul meu…
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.
When l shall die, beloved, do not beside me mourn,
But break a branch of blossom that does the lime adorn,
And take it very softly, and plant it at my head;
I’ll feel its shadow growing as on the soil it’s shed;
And watered by the tears that you for sorrow weep…
For ever grow that shadow, and l for ever sleep.
Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
And should it be together that we shall die one day,
They shall not in some cemet’ry our separate bodies lay,
But let them dig a grave near where the river flows
And in a single coffin them both together close;
That l to time eternal my love beside me keep…
For ever wail the water, and we for ever sleep.
Mihai Eminescu traducere de Corneliu M. Popescu

01 aug.

„La Belle Dame Sans Merci” de John Keats

Oh what can ail thee, knight-at-arms,
Alone and palely loitering?
The sedge has withered from the lake,
And no birds sing.
„Ce suferinţă, cavaler în zea.
Te face, palid, să te pierzi?
În lac rogoz şi trestii s-au uscat,
Cu păsări nu te mai dezmierzi.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro