Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
28 mai

a (se) înnora

Verbul a (se) înnora se referă la ivirea – pe cer sau în sufletul omului – a norilor. Dar nu din aceia albi şi pufoşi, pe aceia nu-i ia nimeni în seamă, nu, nu, nu merită mândria, onoarea şi osteneala de a avea un verb – oricum, nu acelaşi verb cu cel al fraţilor mai furtunoşi, păi se poate? Nu din aceia, ci din ceilalţi. Care întunecă, din cauza mulţimii lor, vremea, cerul, luna sau soarele şi toate planetele, cu toate lumile din toate sentimentele. Şi atunci toate se amărăsc, se închid, se înnegurează, se întristează, se mâhnesc, se mohorăsc, se posomorăsc – da, ştiu că nu vă place, de fapt nu ştiu, dar sunt convinsă că unora nu le place şi poate altora le place, ce ştiu eu, fiecare cu norii lui buni sau norii lui răi.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

14 mart.

„Ode to Evening” de William Collins

If aught of oaten stop, or pastoral song,
May hope, chaste Eve, to soothe thy modest ear,
Like thy own solemn springs,
Thy springs and dying gales; 		Dacă vreun zvon de nai sau vreun cânt rustic
Ţi-alintă-auzul blând, o, Seară castă,
Cum face, grav, pârâul
Şi boarea ta ce moare;


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza!     Recomanda!

11 ian.

„Winter” de James Thomson

Mean while, the Leaves,
That, late, the Forest clad with lively Green,
Nipt by the drizzly Night, and Sallow-hu‘d,
Fall, wavering, thro‘ the Air; or shower amain,
Urg‘d by the Breeze, that sobs amid the Boughs.
Then list‘ning Hares foesake the rusling Woods,
And, starting at the frequent Noise, escape
To the rough Stubble, and the rushy Fen.
Then Woodcocks, o‘er the fluctuating Main,
That glimmers to the Glimpses of the Moon,
Stretch their long Voyage to the woodland Glade:
Where, wheeling with uncertain Flight, they mock
The nimble Fowler‘s Aim. – Now Nature droops;
Languish the living Herbs, with pale Decay:
And all the various Family of Flowers
Their sunny Robes resign. The falling Fruits,
Thro‘ the still Night, forsake the Parent-Bough,
That, in the first, grey, Glences of the Dawn,
Looks wild, and wonders at the wintry Waste. 		Iar frunzele-ntre timp,
Ce-n verde viu pădurea le-mbrăcase,
De-ai nopţii stropi pişcate, şi livide,
Cad rar şi-ncet, sau ca o ploaie iute,
Când vântul, suspinând prin crengi, le smulge.
Apoi fricoşii iepuri lasă crângul
Şi, tresărind la zgomote, aleargă
Spre mirişti aspre sau spre bălţi cu trestii;
Sitari, peste întinderi mişcătoare,
Ce scânteiază la lumina lunii,
Mai vin o dată spre poieni de codri,
Şi, dând ocol, îşi râd de pădurarul
Cu arcu-ntins. Natura-ngenunchează,
Şi ierburile lâncezesc, bolnave,
Şi-a florilor familii felurite
Îşi pierd vestmântul însorit. Iar noaptea,
Cad poame şi se rup de creanga mamă,
Ce-n zori, la primul licăr sur, arată
Pustie, şi se miră de ruină-i.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

06 apr.

„Mortua est!” de Mihai Eminescu

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar. 		Two candles, tall sentry, beside an earth mound,
A dream with wings broken that trail to the ground,
Loud flung from the belfry calamitous chime…
‘Tis thus that you passed o’er the bound’ries of time.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

03 ian.

a boteza

Verbul a boteza face parte dintre acelea care confirmă interesanta coincidenţă a momentului formării poporului român cu cel al creştinării sale. Termenul face parte din fondul vechi al limbii şi a apărut prin evoluţie firească din latinescul „batizare-baptizare”, desemnând acţiunea de a supune sau a se supune botezului. Cel care o realizează este, pe de o parte, preotul care oficiază ceremonia de creştinare, iar pe de altă parte, cel care are calitatea de naş sau naşă pentru copil. Ritualul presupune primirea în rândul credincioşilor a unui nou-născut, prin atribuirea unui nume întru Hristos, dar aceasta nu este singura circumstanţă în care se utilizează termenul. Una dintre celelalte situaţii are, de asemenea, valenţe religioase, şi se referă la stropirea cu agheasmă a credincioşilor şi a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericeşti.

Numitorul comun al tuturor sensurilor pe care le acumulează cuvântul pare să fie prezenţa apei, pentru că odată ieşiţi din sfera sacră, orice udare sau stropire poate purta, în sens mai mult sau mai puţin ironic, denumirea de „botez”, la fel ca şi orice încercare de a da un nume (de batjocură), un supranume sau o poreclă. În ultimă instanţă, simpla amestecare cu apă a laptelui, a vinului sau a rachiului, pentru a câştiga un ban în plus are, în limbaj familiar şi ironic, aceeaşi denumire.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

28 sept.

a ploua

Verbul a ploua intră în categoria celor impersonale, care demonstrează felul în care o propoziţie poate exista fără subiect, dar niciodată fără predicat: nu putem spune „cine” plouă, dar acţiunea se produce oricum. Dicţionarul merge pe explicaţia constatativă: „a cădea, a curge ploaia”, aşa, aiurea, sau asupra cuiva sau a ceva, moment în care are ca sinonim pe „a uda”. Prin extindere de sens, termenul este des folosit pentru „a cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare, din abundenţă, şi în mod neîntrerupt”.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro