14 mart.
„Ode to Evening” de William Collins
| If aught of oaten stop, or pastoral song, May hope, chaste Eve, to soothe thy modest ear, Like thy own solemn springs, Thy springs and dying gales; |
Dacă vreun zvon de nai sau vreun cânt rustic Ţi-alintă-auzul blând, o, Seară castă, Cum face, grav, pârâul Şi boarea ta ce moare; |
| O nymph reserved, while now the bright-hair‘d sun Sits in yon western tent, whose cloudy skirts, Withe brede ethereal wove, O‘erhang his wavy bed: |
Sfioasă nimfă, când bălaiul soare E-n cortu-i, la apus, şi-un fald de nouri Un văl eteric ţese Peste-al său pat de valuri: |
| Now air is hush‘d, save where the weak-eyed bat With short shrill shrick flits by on leathern wing, Or where the beetke winds His small but sullen horn, |
Când, prin tăceri, doar liliacul zboară, Miop, cu ţipăt scurt, şi-aripi de piele, Sau gâza micul zumzet Posac şi-l toarce-n aer, |
| As oft he rises, ‘midst the twilight path Against the pilgrim borne in heedless hum: Now teach me, maid composed, To breathe some soften‘d strain, |
Izbind, cum se tot suie spre crepuscul, Pe trecător în râvna lui buimacă, Învaţă-mă, fecioară, Să cânt un cântec gingaş, |
| Whose numbers, stealing through thy darkening vale, May not unseemly with its stillness suit, As, musing slow, I hail Thy genial loved return! |
Ce, furişat prin ceaţa văii tale, Să sune-n ton cu pacea ei, când molcom Visând, întâmpin scumpa Şi dulcea ta sosire! |
| For when thy foldind-star arising shows His paly circlet, at his warning lamp The fragrant hours, and elves Who wept in buds the day, |
Când, cu nimb pal, luceafărul-de-seară E sus, la semnul razei sale Ore Înmiresmate, Zâne Ce-n flori dormiră ziua, |
| And many a nymph who wreathes her brows with sedge, And sheds the frehening dew, and, lovelier still, The pensive pleasures sweet, Prepare the shadowy car: |
Şi Nimfe cu cununi de stuf pe creştet, Ce rouă storc, şi, mai plăcute încă, Plăcerile gândirii Un car îţi fac din umbre: |
| Then lead, calm votaress, where some sheety lake Cheers the lone heath, or some time hollow‘d pile, Or upland fallows grey Reflect its last cool gleam. |
Mă du atunci spre vreun lac neted, soră, Pe-un câmp pustiu, spre vreo ruină sacră, Sau sure stânci, ce, rece, Răsfrâng un ultim licăr. |
| Or if chill blustering winds, or driving rain, Prevent my willing feet, be mine the hut That from the mountain‘s side Views wilds and swelling floods, |
Şi dacă aspru vânt sau ploaie-n ropot Opreşte pasul meu, tu dă-mi coliba Ce, de pe-un brâu de munte Şuvoaie vede repezi |
| nd hamlets brown, and dim-discover‘d spires, And hears their simple bell, and marks o‘er all Thy dewy fingers draw The gradual dusky veil. |
Şi sate, vag, şi, ca prin fum, clopotniţi, Şi-aude dangăt, şi-ţi contemplă mâna Cum lin, de rouă udă, Întinde pânza neagră. |
| While Spring shall pour his show‘rs, as oft he wont, And bathe thy breathing tresses, meekest Eve! While Summer loves to sport Beneath thy lingering light; |
Când Primăvara dese ploi revarsă, Stropind cosiţa ta, suavă Seară, Când Vara soarbe-n joacă Lumina ta târzie, |
| While sallow Autumn fills thy lap with leaves, Or Winter, yelling through the troublous air, Affrights thy shrinking train, And rudely rends thy robes: |
Când Toamna-ţi umple poala cu foi moarte, Sau când, urlând prin al tău aer, Iarna Ţi-ar frânge scurta cale, Şi-ţi rupe, crud, vestmântul, |
| So long, regardful to thy quiet rule, Shall Fancy, Friendship, Science, rose-lipp‘d Health Thy genlest influence own, And hymn thy favourite name! |
Mereu domnia-ţi calmă respectând-o, Prietenie, Vis, Avânt, Ştiinţă Îţi simt înrâurirea Şi-ţi cântă sfântul nume! |
| William Collins | traducere de T. Boşca |
Foarte frumoasa traducere!
14 martie 2012 la 12:16