04 iul.
„Ce te legeni…” (În formă populară) de Mihai Eminescu
– „Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ?” – „De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă – Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte – Iarna-i ici, vara-i departe. Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. Şi se duc pe rând pe rând, Zarea lumii-ntunecând, Şi se duc ca clipele, Scuturând aripele, Şi mă lasă pustiit, Veştejit şi amorţit Şi cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el!” |
„Why do you wail, o forest trees, Forest, without rain or breeze, Your branches ill at ease?” „How indeed should I not wail When the hours of summer fail! Nights grow longer, days get short, On my branches few leaves caught, And the winds with bitter sword Drive my chorister abroad; Autumn winds that forest flay, Winter near, spring far away. How indeed should I not groan When my singing birds have flown, And across the frozen sky Flocks of swallows hurry by, And with them my fancies fly Leaving me alone to sigh; Hurry on as time in flight Turning day half into night, Time that o’er the forest rings With a fluttering of wings… And they pass and leave me cold, Nude and shivering and old; For my thoughts with them have flown, And with them my gladness gone!” |
Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |