Auto-antonimele se mai numesc şi antagonime, antilogii sau cuvinte Ianus (de la zeul roman al începuturilor şi sfârşiturilor, deseori înfăţişat cu două feţe care se uită în direcţii diferite).
Dincolo de amuzamentul pe care îl stârnesc uneori, pot ridica şi dificultăţi de traducere, dacă nu chiar traduceri pe dos. Aşa că este important să fie cunoscute.
Continuare »
| I bring fresh showers for the thirsting flowers, From the seas and the streams; I bear light shade for the leaves when laid In their noonday dreams. From my wings are shaken the dews that waken The sweet buds every one, When rocked to rest on their mother’s breast, As she dances about the sun. I wield the flail of the lashing hail, And whiten the green plains under, And then again I dissolve it in rain, And laugh as I pass in thunder. |
Eu aduc stropi reci de ploaie de pe mări şi din pâraie Florile ce-nsetoşează; Eu adun umbrarul des pentru frunzele ce-şi ţes Vis de ploaie la amiază. De pe vălul meu ceresc spulber roua să trezesc, Rând pe rând, boboci de floare Când, la sânu-i, maica lor stă să-i legene uşor În rotirea ei sub soare. Cu-mblăciul meu vânjos eu zvârl grindina în jos Şi-nălbesc câmpia verde Şi când aspra ei bătaie se preschimbă iar în ploaie, Râsu-n tunet mi se pierde. |
| Or, a vision in a dream. A Fragment. | Viziune dintr-un vis |
| In Xanadu did Kubla Khan A stately pleasure-dome decree: Where Alph, the sacred river, ran Through caverns measureless to man Down to a sunless sea. So twice five miles of fertile ground With walls and towers were girdled round; And there were gardens bright with sinuous rills, Where blossomed many an incense-bearing tree; And here were forests ancient as the hills, Enfolding sunny spots of greenery. |
La Xanadu vru Kubla Han Un dom-al-poftelor, pe unde Alf, râul sfânt, curgea avan Prin peşterile mult afunde Spre-a mării sumbre unde. Deci dar, a-ncins cu foişoare Şi zid o vale roditoare, Aici: grădini, pâraie-ntortocheate Şi mulţi arbuşti mustind tămâie; Şi codrii vechi, de când e lumea poate, Vrând, parcă, pajiţti să mângâie. |
| „Ruin seize thee, ruthless King! Confusion on thy banners wait, Tho’ fann’d by Conquest’s crimson wing They mock the air with idle state. Helm, nor hauberk’s twisted mail, Nor even thy virtues, tyrant, shall avail To save thy secret soul from nightly fears, From Cambria’s curse, from Cambria’s tears!” Such were the sounds, that o’er the crested pride Of the first Edward scatter’d wild dismay, As down the steep of Snowdon’s shaggy side He wound with toilsome march his long array. Stout Glo’ster stood aghast in speechless trance; To arms! cried Mortimer, and couch’d his quiv’ring lance. |
„Prinţ nendurat, urgie ţie! Să-ţi vezi zăludele drapele Pleoştite chiar când către ele Vânt roş de cuceriri adie; Nici coif, nici za, nici trunchiul tău vânjos Nu îţi vor fi, Tirane, de folos Să-ţi aperi, noaptea, cugetul De-al Cambriei blestem şi de-al ei plâns!” Aceste vorbe au umplut de-oroare Pe mult fălosul Eduard-Întâi, Când şerpuiau pe-abruptele ponoare Din Snowdon – trudnic şir – oştenii săi. Ca-n transă, mut, sta Glo’ster spăimântat; „La arme!” strigă Mortimer şi lancea i-a vibrat. |
Verbul a (se) parfuma a ajuns în limba română din franceză (parfumer) şi înseamnă, mai întâi de toate, „a (se) stropi cu parfum, a(-şi) da cu parfum”, situaţie în care este folosit pentru persoane sau lucruri. Una dintre variantele mai vechi ale termenului, a profumá (care nu mai este folosit astăzi), trădează înrudirea cu italiana.
Verbul se foloseşte şi pentru a sublinia efectul pe care îl are această acţiune, adică de „a răspândi un miros plăcut” după impregnare cu parfum sau de „a umple cu parfum, cu o mireasmă plăcută”. Sinonimele cele mai des utilizate sunt a înmiresma (de la mireasmă) şi a îmbălsăma (de la balsam).
Continuare »
Verbul a (se) uda are trei sensuri de bază şi dă o sumă de expresii foarte faine în limba română. Înseamnă, mai întâi de toate, „a umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid”, fiind sinonim cu a (în)muia, a stropi, a umezi. Se poate referi, de asemenea, la ape curgătoare – „a străbate un ţinut (pe care îl alimentează cu apă)” sau stătătoare (mări, oceane) – „a scălda cu apele sale”. Cel de-al treilea sens are valoare reflexivă şi se utilizează mai ales pentru sugari, însemnând „a urina pe el (în scutece, în pantaloni)”.
Pentru că vine din latinescul udare, termenul a avut o viaţă lungă, timp în care a format expresii de tipul a-şi uda gura (a bea puţin, pentru a-şi potoli setea), a uda prânzul sau bucatele (a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice) ori a i se uda ochii (a i se umple ochii de lacrimi).
Continuare »
© 2024 blog.ro-en.ro