Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
03 mart.

a (se) permanentiza

Verbul a (se) permanentiza este un neologism care s-a format de la adjectivul permanent, cu sufixul –iza. Nu e greu de presupus ce semnificaţie are, tocmai datorită înrudirii dintre cei doi termeni. În funcţie de valoarea reflexivă sau tranzitivă, verbul înseamnă „a deveni sau a face să devină permanent, durabil; a menţine neschimbat în timp”, stabilind, prin urmare, sinonimie cu unul dintre sensurile verbului a (se) statornici.

A venit primăvara! Ştiu că n-aţi observat, pentru că afară par să se fi permanentizat umbra, ploaia şi răceala. Cer coborât apăsător prea aproape de pământ, oameni gri şi-ngreunaţi de-atâta umezeală, soare filtrat prin tristeţi care nu mai au nimic abstract în ele, sunt aproape materiale. O dezolare atât de deasă, de-ţi vine s-o tai cu cuţitul. Mă întrebam ieri dac-or fi şi oameni fericiţi pe vremea asta… sigur că sunt, dar ce obositor o fi să fii fericit în ciuda universului tot!

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

03 feb.

deep six

Limbajul colorat al marinarilor

Publicat de in American English Idioms, Lecţii, Limba engleză, Video
Comenteaza!     Recomanda!

22 apr.

a (se) înverzi

Verbul a (se) înverzi se formează de la adjectivul verde şi înseamnă, în cea mai generoasă dintre accepţii, „a colora în verde”, lucru ce nu are întotdeauna semnificaţie pozitivă, putându-se avea în vedere şi sensul de „a păta, a murdări cu verde”. Atunci când are nuanţă reflexivă, verbul se referă la „a deveni sau a se face verde”.

Această din urmă semnificaţie îmi pare a fi cel mai des utilizată, mai ales cu trimitere la schimbările care se produc primăvara asupra vegetaţiei. Astfel, se foloseşte despre natură sau despre locuri din natură – „a se acoperi cu verdeaţă”, dar şi despre arbori – situaţie în care este sinonim cu a înfrunzi, aducător de bucurii.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

11 apr.

DOOM 2: găluşcă – gândit

! găluşcă este un substantiv feminin care acceptă acum două forme de genitiv-dativ – găluştei/găluştii şi două forme de plural – găluşte/găluşti

! a gâgâi câştigă bătălia cu a găgăi (acesta din urmă dispărând); este verb cu indicativul prezent gâgâie, imperfectul gâgâia şi conjunctivul prezent să gâgâie. Aceeaşi observaţie este valabilă pentru substantivul feminin !gâgâire, cu genitiv-dativul gâgâirii şi pluralul gâgâiri.

! a se gâlcevi (a se certa, a se sfădi) intră în categoria reflexivelor; termenul este învechit şi popular, verb cu indicativul prezent se gâlceveşte, imperfectul se gâlcevea şi conjunctivul să se gâlcevească

! gândac-de-bucătărie este substantivul masculin care deschide seria compuselor lui gândac ce îşi modifică grafia. Sunt acum compuse cu cratimă !gândac-de-casă, !gândac-de-Colorado, !gândac-de-frasin, !gândac-de-mai şi !gândac-negru; toate sunt substantive masculine al căror plural se formează în acelaşi fel – prin modificarea primului cuvânt al structurii (gândaci).

! gândit apare ca substantiv neutru, eliminându-se orice altă precizare existentă în variantele anterioare ale dicţionarelor

Publicat de in Limba română, Ortografie
Comenteaza!     Recomanda!

24 dec.

a polei

Termenul a polei are o problemă foarte interesantă legată de semnificaţie, căci sensurile lui nu au legătură cu fenomenul meteorologic ce-i dă numele. Se formează de la substantivul polei (este un derivat regresiv), adică de la „strat subţire de gheaţă, continuu şi neted, obţinut prin îngheţarea apei; chiciură, promoroacă; gheţuş, polediţă, poleială, policie, sticluş”.

Însă verbul face mai curând referire la celelalte sensuri ale substantivului, care au în vedere diferite metode artificiale de a da „strălucire, lustru, luciu” unor obiecte. Înseamnă, prin urmare, „a acoperi un obiect cu un strat subţire de material inoxidabil (aur, argint), în scopul protejării sau al înfrumuseţării”, sinonim cu a sufla, a spoi, a suri.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

24 oct.

a (se) îmbrăca

Prima accepţie a verbului a (se) îmbrăca se referă la „a(-şi) acoperi corpul cu veşminte”, dezvoltând de aici un sens umanitar – „a procura cuiva hainele trebuincioase”, dar şi un sens monden – „a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate”. Sinonimele pentru aceste situaţii sunt extrem de numeroase, de la a (se) acoperi, a (se) înveli, a (se) înveşmânta, până la a (se) echipa, iar în limbajul familiar se pot folosi şi a-şi lua, a-şi pune, a-şi trage (hainele pe el). În afara îmbrăcatului de oameni, verbul se mai poate folosi şi pentru perne ori plăpumi – a înfăţa, pentru paturi ori canapele – a tapiţa, pentru cărţi ori caiete – a înveli, pentru icoane ori bijuterii – a fereca (în aur sau în argint). În sens metaforic, se referă la a învălui, a ascunde adevărata înfăţişare, adevăratul aspect.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro