a (se) albăstri
Verbul a (se) albăstri este produs autohton, din albastru – care este, dacă mă întrebați pe mine, prima între culori (c-așa-mi place mie de mult). Atunci când are nuanță tranzitivă, verbul înseamnă „a da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru”, iar una dintre întrebuințări se referă exclusiv la „a clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală”.
Sensul figurat este, în același timp, intranzitiv și reflexiv – „a căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră”. Se folosește, despre om, când devine vânăt de mânie, iar în folclor, este utilizat când se vorbește despre ciocoi, care se deosebeau prin culoarea îmbrăcămintei (a hainelor orășenești), ori despre laptele subțiat cu apă.
Sinonimele nu sunt decât din sfera regionalismelor, care mi se par interesante și relativ numeroase: a (se) înălbăstri, a (se) învineți, a (se) mierii, a scrobi, a sini, a sinili, a vineți. E ciudat felul în care apar termeni noi pentru a nuanța semnificații deja utilizate și, aparent, autosuficiente.
Continuare »