Aşa cum am putut eu să-mi dau seama din dicţionare, verbul a goni are un sens general şi două sensuri specializate mai importante. Cea mai răspândită accepţie a termenului se referă la „a fugi după ceva/cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.)”, însă cuvântul se poate folosi în domeniul vânătorii – „a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor”, ori în cel zootehnic – „a se împerechea, spre a se reproduce” (mai ales la vitele mari cornute).

Descoperim deci trei categorii de sinonime, referitoare fie la a vâna, a hăitui vânatul, ori la a se împreuna, a se împerechea vitele, fie la mai cuprinzătoarele a fugări, a urmări, a alerga, a fugi. În funcţie de context, verbul face trimitere la rapiditatea mişcării – „a se mişca foarte repede, a se grăbi, a urmări în fugă”, având ca scop fie dorinţa de a se apropia (de oameni, ţinte, idealuri), fie – dimpotrivă – nevoia de a îndepărta – „a forţa să plece, a da afară”, cu sinonime ca a alunga, a respinge, a izgoni, a surghiuni, a prigoni.

Continuare »

* curvar deschide seria uneia dintre cele mai mari surprize ale noului DOOM! Academia Română descoperă o nouă achiziţie a limbii române şi adaugă frenetic o întreagă familie lexicală alcătuită din vorbe pe care urechea românului nu le-a mai auzit niciodată şi gura românului niciodată nu le-o mai rostit-o! Nu-i bai, că de-acu’ ştim să le folosim şi corect, dacă ne pune păcatul s-o luăm prin ciocănării! Pentru substantivul masculin avem pluralul curvari, iar pentru femininul (tot nou) *curvă, avem genitiv-dativul curvei şi pluralul curve. Acestora li se adaugă verbul *a curvăsări, cu indicativul prezent tu curvăsăreşti (să pardonaţi!), imperfectul el curvăsărea (bine c-a terminat!) şi conjunctivul el să curvăsărească (da’ cu măsură!). Ca să nu fie supărare şi deranj prea mare, avem şi un verb mai scurt, adicătelea *a curvi – eu curvesc (că oameni suntem!), el curvea, el să curvească. Cât despre înfierarea cuvenită a acestui obicei, ăi mai morali şi mai moralişti dintre noi pot să-i spună cum le-o veni la gură: la feminin – *curvăsărie (curvăsăriei, curvăsării) sau *curvie (curviei, curvii), ori la neutru *curvăsărit sau *curvit. Iaca aici mi se pare oleacă nedrept, că păcat de gen masculin se pare că nu există! Eu propun să cerem ceva egalitate între genuri în DOOM3.

* cutare este un „nume de persoană imaginar”, substantiv masculin care se poate şi articula pentru genitiv-dativ – lui cutare. Acestuia i se adaugă şi *Cutărescu, substantiv propriu „nume de familie imaginar” cu genitiv-dativul lui Cutărescu, iar pentru registrul familiar mai sunt precizaţi încă doi termeni – !cutărică şi !cutăriţă.

* cutter (cuţit) apare ca anglicism cu pronunţia cátăr, substantiv neutru cu pluralul cuttere

* cuvânt-înainte şi *cuvânt-titlu sunt substantive neutre ale căror forme de plural presupun numai modificarea primului termen – cuvinte-înainte, cuvinte-titlu

! Cuvioşia Sa, asemenea tuturor structurilor similare, trece în clasa locuţiunilor pronominale; pentru pronunţie corectă se face precizarea -vi-o-; la genitiv-dativ avem Cuvioşiei Sale, iar la plural – Cuvioşiile Lor. Celelalte locuţiuni sunt !Cuvioşia Ta şi !Cuvioşia Voastră, precizările despre flexiunea acestora fiind asemănătoare.

Verbul a continua înseamnă „a duce mai departe ceva început”, „a avea loc fără întrerupere”, „a urma fără pauză”, şi stabileste sinonimie cu a se lungi, a se întinde – spaţial privind lucrurile, dar şi a ţine, a dura, a se prelungi în timp. Mi s-a părut interesantă în dicţionare folosirea unor sinonime bazate pe negaţia unei acţiuni – a nu înceta, de exemplu, care mi se pare demn de analiză… Pentru că eu sunt încredinţată că acest verb ne guvernează viaţa (aşa cum o cunoaştem ca pământeni), dar sensul lui nu presupune, cu adevărat, niciun sfârşit. Acesta este unul singur pe cap de locuitor şi chiar în ceea ce-l priveşte părerile sunt împărţite, căci umblă vorba că sufletele sunt nemuritoare.

Continuare »

Continuare »

Verbul a vizita are o mulţime de explicaţii prin dicţionare. Parcurgându-le cu răbdare, am constatat că structura care sintetizează cel mai bine sensul termenului este „a vedea, făcând o vizită”. Se poate referi la obiceiul de a merge la prieteni ori a face vizite protocolare, sau la acela de a face inspecţii de tot soiul, care cer examinare atentă la faţa locului – vizitele medicale fiind cele mai cunoscute (la domiciliu sau în saloane). Citind articolele explicative, am avut parte şi de două surprize referitor la utilizări ale termenului pe care nu le cunoşteam.

Există un joc – de fapt, o problemă enigmistică – ce se cheamă vizită, a cărei dezlegare se obţine prin „anagramarea literelor dintr-un nume dat pentru a se obţine un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.” De asemenea, am descoperit o expresie interesantă – a fi în vizită cu cineva, deci a avea relaţii de prietenie, a face vizite reciproce. Sinonimele sunt, fără excepţie, din sfera populară sau regională atât pentru verb (a cerca, a cerceta, a petrece, a socoti), cât şi pentru substantivul corespunzător (ospeţie, vedere); extraordinar de plastice mi se par cele din registrul familiar – musaferea, musafirlâc.

Continuare »