Rezultate

12 iul.

„How They Brought the Good News from Ghent to Aix” de Robert Browning

I sprang to the stirrup, and Joris, and he;
I gallop’d, Dirck gallop’d, we gallop’d all three;
“Good speed !” cried the watch, as the gate-bolts undrew;
“Speed!” echoed the wall to us galloping through;
Behind shut the postern, the lights sank to rest,
And into the midnight we gallop’d abreast.
Săltai, dar, în şea, apoi Joris – şi dânsul – şi-alei!
Pornirăm galop – şi Dick, nebuneşte – tustrei.
„Drum bun!” spuse straja trăgând de zăvor;
„Bum!” zidul-ecou, când trecurăm în zbor.
Se trase podişca, lumina se stinse adânc.
Spre miezul de noapte, oblânc la oblânc!


Continuare »

07 iul.

Voices

Old man Murray goes to the doctor with a very worried look on his face. „Doctor,” he says, „you’ve got to help me. Do you remember those voices in my head I always complain about?”

„Yes,” the doctor replies.

„Well, they’ve suddenly gone away,” Murray says.

„So what’s the problem?”

„I think I’m going deaf.”

05 iul.

„A London Fête” de Coventry Patmore

All night fell hammers, shock on shock;
With echoes Newgate’s granite clang’d:
The scaffold built, at eight o’clock
They brought the man out to be hang’d.
Then came from all the people there
A single cry, that shook the air;
Mothers held up their babes to see,
Who spread their hands, and crow’d for glee;
Here a girl from her vesture tore
A rag to wave with, and join’d the roar;
There a man, with yelling tired,
Stopp’d, and the culprit’s crime inquired;
A sot, below the doom’d man dumb,
Bawl’d his health in the world to come;
These blasphemed and fought for places;
Those, half-crush’d, cast frantic faces,
To windows, where, in freedom sweet,
Others enjoy’d the wicked treat.
At last, the show’s black crisis pended;
Struggles for better standings ended;
The rabble’s lips no longer curst,
But stood agape with horrid thirst;
Thousands of breasts beat horrid hope;
Thousands of eyeballs, lit with hell,
Burnt one way all, to see the rope
Unslacken as the platform fell.
The rope flew tight; and then the roar
Burst forth afresh; less loud, but more
Confused and affrighting than before.
A few harsh tongues for ever led
The common din, the chaos of noises,
But ear could not catch what they said.
As when the realm of the damn’d rejoices
At winning a soul to its will,
That clatter and clangour of hateful voices
Sicken’d and stunn’d the air, until
The dangling corpse hung straight and still.
The show complete, the pleasure past,
The solid masses loosen’d fast:
A thief slunk off, with ample spoil,
To ply elsewhere his daily toil;
A baby strung its doll to a stick;
A mother praised the pretty trick;
Two children caught and hang’d a cat;
Two friends walk’d on, in lively chat;
And two, who had disputed places,
Went forth to fight, with murderous faces.
În Newgate toată noaptea-au bocănit
Ciocane şi-a răspuns, ritmic, granit.
Tacâmul fiind gata, la opt – bang! –
L-au scos pe omul bun de pus în ştreang;
Şi, iată, toată gloata adunată
A scos un urlet, unul, dintr-o dată,
Pe prunci mămicile-i săltau în sus
Şi ei vedeau şi gângureau nespus;
O fată-şi rupse din jupon un petic
Şi-l flutura mereu, strigând bezmetic;
Un tânăr, de strigare răguşit,
Se informa ce crime-a săvârşit.
Beat mort, cutare îi ura de zor
La mulţi ani pe tărâmul viitor.
Făcându-şi loc, mulţi înjurau pe şleau;
Mulţi, ofensaţi, striviţi, se-ngrămădeau
Pe la ferestre, unde-n voie-atâţi
Priveau spectacolul, înnebuniţi.
Se-apropie momentul aşteptat;
Bătaia pentru locuri a-ncetat;
Nu mai auzi cumplite-njurături,
Nu se mai văd decât căscate guri;
În mii de piepturi nerăbdarea creşte,
Mii de orbite ard diavoleşte;
Privirea tuturor e îndreptată
Spre trapa care va cădea îndată.
Şi cade. Şi frânghia se întinde.
Re-ncepe larma, mai puţin fierbinte
Dar mai spăimântătoare ca-nainte.
Un răget, două, vor să-ndrume iar
Tumultul gloatei, însă e-n zadar
Căci de-nţeles nu înţelege nimeni.
Aşa cum a damnaţilor mulţime
Se bucură când mai câştigă-un suflet,
S-au veselit şi-acele glasuri sparte
Cât încă leşul s-a bălăbănit
Pân-a înţepenit într-un sfârşit.
Sfârşită piesa, setea stâmpărată,
Mulţimea s-a împrăştiat pe dată:
Un hoţ a şters-o, încărcat de pradă,
De meserie-n alte părţi să-şi vadă;
O copiliţă şi-a legat păpuşa
De-un băţ, isprava-nduioşând mătuşa;
Doi puşti au gâtuit un biet cotoi;
Perechi s-au îndreptat către zăvoi;
Doi concurenţi pentru locul întâi
Rânjeau; păreau, dar nu erau momâi.
Coventry Patmore traducere de Leon Leviţchi

28 iun.

„Arbor Vitae” de Coventry Patmore

With honeysuckle, over-sweet, festoon’d;
With bitter ivy bound;
Terraced with funguses unsound;
Deform’d with many a boss
And closed scar, o’ercushion’d deep with moss;
Bunch’d all about with pagan mistletoe;
And thick with nests of the hoarse bird
That talks, but understands not his own word;
Stands, and so stood a thousand years ago,
A single tree.
Thunder has done its worst among its twigs,
Where the great crest yet blackens, never pruned,
But in its heart, alway
Ready to push new verdurous boughs, whene’er
The rotting saplings near it fall and leave it air,
Is all antiquity and no decay.
Rich, though rejected by the forest-pigs,
Its fruit, beneath whose rough, concealing rind
They that will break it find
Heat-succouring savour of each several meat,
And kernell’d drink of brain-renewing power,
With bitter condiment and sour,
And sweet economy of sweet,
And odours that remind
Of haunts of childhood and a different day.
Beside this tree,
Praising no Gods nor blaming, sans a wish,
Sits, Tartar-like, the Time’s civility,
And eats its dead-dog off a golden dish.
Cu caprifoi ca mierea festonat,
Cu iederă amară-ncins,
Crestat de-otrăvitori bureţi,
Sluţit de umflături şi cicatrice,
Vârât adânc în perna muşchilor,
Împresurat de vâsc păgân
Şi urâţit de cuiburi
Ale croncănitoarei păsări, stă
Şi-a stat aşa şi-n urmă c-un mileniu
Un singur arbor.
Şi trăsnetele au făcut prăpăd
Prin crăci, şi trunchiu-i se tot înnegreşte
Dar în străfundul lui e veşnic gata
Să-ntindă ramuri verzi, în timp ce-alături
Puieţii se-nmulţesc şi mor. El este
Antichitatea fără putrezire.
Chiar dacă porcii nu-l apreciază,
I-e fructul ne-ntrecut: sub coaja lui
Acei ce-o sparg găsesc
Un miez plin de arome şi un suc
Ce-ntinereşte creierii; parfumul
Şi gustul dulce-acrişor
Re-nviu potecile copilăriei
Şi zilele ce-au fost.
Lângă-acest arbor,
Ne-nchinător la zei, nemustrător,
Fără dorinţe, şade tătăreşte
Tipicul Timpului şi se înfruptă
Cu carne de câini morţi din tăvi de aur.
Coventry Patmore traducere de Leon Leviţchi

26 iun.

a merita

Verbul a merita este un neologism venit din limba franceză – mériter (din vechiul latinesc meritare), suficient de nuanțat în utilizare, care poate fi ambivalent: „a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea)”. Sinonimele, în această situație (și nu numai) sunt a i se cuveni, a meritarisi, a-și atrage, a binemerita, a învrednici.

Cel de-al doilea sens are doar conotații pozitive, și se referă la „a avea o valoare suficientă ori calități pentru a justifica, a îndreptăți stima, prețuirea, interesul sau grija care i se acordă; a fi vrednic de ceva”. Tot astfel, unul dintre sensurile speciale are în vedere mărfurile și obiectele de schimb – „a justifica prețul cerut”, stabilind sinonimie cu a face, a valora.

Atunci când se folosește despre acțiuni și lucruri, verbul înseamnă „a face să fie necesar”, echivalent al lui a necesita, a cere, a reclama, a comporta. Dar este esențial de subliniat faptul că termenul nu are valoare reflexivă acceptată, prin urmare trebuie evitate (deși au devenit extrem de răspândite) formulări de tipul „nu se merită”.

Continuare »

23 iun.

Little Johnny’s Turtle

„Mommy, my turtle is dead,” Little Johnny sorrowfully told his mother, holding the turtle out to her in his hand.

The mother kissed him on the head, then said, „That’s all right. We’ll wrap him in tissue paper, put him in a little box, and have a nice burial ceremony in the back yard. After that, we’ll go out for an ice cream, and then get you a new pet. I don’t want you….” Her voice trailed off as she noticed the turtle move. „Little Johnny, you’re turtle is not dead after all.”

„Oh,” the disappointed Little Johnny said. „Can I kill it?”

© 2024 blog.ro-en.ro