Verbul a (se) veșteji s-a format, prin derivare, de la cuvântul de bază veșted (adjectiv). Înseamnă, în primul rând, „a deveni sau a face să devină veșted; a-și pierde prospețimea și frăgezimea, a începe să se usuce” – despre plante și părți ale lor. Sensul figurat se referă la oameni, la ceea ce ține de natura omenească – „a-și pierde vlaga, forța, vigoarea, vioiciunea sau puritatea”. Tot în sfera umană, el se poate folosi cu sensul de „a condamna în mod public”.

Cum se observă, explicațiile nu sunt din cale-afară de numeroase, dar sinonimele sunt multe și expresive: a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) usca, a îmbătrâni, a slăbi, a lâncezi, a tânji, a (se) trece, a defăima, a stigmatiza, a blama, a condamna, a dezaproba, a fana, a înfiera, a osândi, a păta, a dezonora, a necinsti, a proscrie, a critica, a reproba, a respinge – precum și o serie de regionalisme și arhaisme. Sunt multe feluri de-a zice același sfârșit…

Continuare »

Verbul a suplimenta este un derivat al substantivului supliment (și după un model franțuzesc – supplémenter) și înseamnă „a adăuga la cantitatea inițială o cantitate suplimentară”. Dintre sinonime, dicționarele menționează a adăuga, a completa, a împlini.

Atât. Cam zgârcite în explicații, fapt destul de ironic, dacă privim cu atenție lumea în care trăim. Pentru că ea funcționează numai pe bază de suplimente (și surogate, dar pentru asta nu am verb), iar lucrurile se complică pe zi ce trece.

Continuare »

Verbul a depozita este format prin derivare de la substantivul comun depozit și are trei sensuri de bază care au, într-un fel sau altul, legătură cu acesta. Se referă, în primul rând, la „a pune ceva în depozit”, situație în care este sinonim cu a înmagazina, a stoca, a strânge, putându-se referi la materiale, produse, mărfuri.

Oarecum derivat din acesta, există și un alt sens al termenului, care are în vedere acțiunea de „a pune la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare”. Aș sesiza aici o extindere extrem de relaxată a noțiunii de „depozit”, fie prin referire la spațiul anume destinat depunerilor bancare, fie având în vedere încrederea acordată unei persoane, nelegându-se, în mod necesar, de securitatea unui spațiu.

Cel de-al treilea sens este, într-o oarecare măsură, specializat – utilizat în geologie, chimie etc. Face referire la substanțele solide și se explică prin „a forma un depozit; a se separa într-o soluție, așezându-se la fund”. Acesta stabilește echivalențe de semnificație cu termeni precum a se depune, a se sedimenta, a se precipita.

Continuare »

Verbul a clămpăni face parte dintr-o serie de termeni foarte expresivi, care demonstrează din plin frumusețea și inventivitatea limbii ăsteia bătrâne. S-a format prin derivare, de la interjecția clamp, cu sufixul –ăni, și are două sensuri principale. Cel propriu înseamnă „a produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.”, iar cel figurat – „a vorbi vrute și nevrute, mult și fără rost” – este folosit cu ironie, uneori determinat de structura „din gură”.

Partea foarte interesantă este utilizarea verbului cu referire precisă la berze – „a bate din cioc scoțând un sunet caracteristic”. Se mai folosește și cu privire la clănțănitul din dinți ori la dârdâit, la mâncatul cu zgomot, dar și pentru persoanele care tremură puțin (de bătrânețe). Mai există două variante fonetice asemănătoare – a clăpăi, a clămpăi, dar majoritatea sinonimelor fac trimitere la cea de-a doua semnificație – a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni. Pentru obiceiurile sale cele mai plăcute, românul a găsit câteva nume grozave. Mie mi se lipesc de suflet astea.

Continuare »

Verbul a boli are nuanţă populară şi este folosit pentru a sublinia o foarte neplăcută situaţie, în care organismul se simte foarte rău, până la incapacitatea de a-şi menţine poziţia verticală. Nu are foarte multe sensuri, dar şi cele pe care le are sunt nesuferite şi detestate de toată lumea. Înseamnă „a fi bolnav timp îndelungat (de o boală lungă sau cronică)”, fiind sinonim cu a suferi, a zăcea.

Atât verbul, cât şi substantivul rudă bună cu el vin din slavă şi s-au aclimatizat perfect, încât cu greu se poate imagina înlocuirea cuvântului boală cu un altul, echivalent. Definiţia acestuia spune „modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul”, iar sinonimele indicate sunt maladie, afecţiune, beteşug, rău, suferinţă.

Continuare »

Verbul a furniza are, dacă ne uităm în dicţionare, două sensuri importante: unul care se referă la mărfuri, materiale ori provizii, şi altul care se referă la informaţii ori ştiri. Prin urmare, înseamnă, în primul rând, „a procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziţie servicii, contra plată, în baza unei înţelegeri prealabile; a pune în posesiune în mod sistematic”, fiind sinonim cu a aproviziona, cu a livra sau cu a procura, poate chiar (în funcţie de context) cu a dota ori a înzestra. De asemenea, se poate referi la „a pune la dispoziţie cu regularitate; a da, a oferi o informaţie, o ştire”.

Minunate toate sensurile pe care le poate avea sau pe care i le putem inventa verbului ăstuia, dar nimic nu se compară cu cel… de sezon, ca să spun aşa: a furniza agent termic. În calorifere, carevasăzică. Acum, pe toamna asta mofturoasă şi prea grăbită pentru gustul meu, care se bosumflă ziua şi o lasă pe vară să ne încălzească până la 20 şi ceva de grade, dar îşi vede liniştită de treabă noaptea, când temperaturile scad destul de mult sub 10… Uneori am impresia că sufletul mi se face deşert din pricina certei lor, iar zgomotul cel mai drag urechilor mele este susurul apei calde din apartament.

Continuare »