Verbul a suplimenta este un derivat al substantivului supliment (și după un model franțuzesc – supplémenter) și înseamnă „a adăuga la cantitatea inițială o cantitate suplimentară”. Dintre sinonime, dicționarele menționează a adăuga, a completa, a împlini.

Atât. Cam zgârcite în explicații, fapt destul de ironic, dacă privim cu atenție lumea în care trăim. Pentru că ea funcționează numai pe bază de suplimente (și surogate, dar pentru asta nu am verb), iar lucrurile se complică pe zi ce trece.

În fine, nu sunt extraordinar de bine informată pe subiect și nici nu-mi bat capul prea mult cu toate astea (dumnezeu știe ce mâncăm, de fapt!), dar există o perioadă-două din an când organismul meu nu se mai descurcă și cere ajutor: primăvara și toamna.

Iar atunci, magneziul și vitaminele fac adevărate miracole! Nu e vorba despre ceva pe termen foarte lung, dar nu e o vreme prea grozavă dacă refuz să le folosesc. Asta pentru că organismul iese foarte slăbit din iarnă, iar programul la care îl supun eu este un coșmar…

Până la urmă, pare a fi una dintre regulile jocului: suplimentăm timpul de lucru, suplimentăm sumele de bani care ne sunt necesare, suplimentăm orele active în detrimentul somnului, suplimentăm porțiile de mâncare, pentru a compensa lipsa unor elemente nutritive de bază…

Suplimentăm, implicit, nivelul de stres pe care organismul trebuie să îl suporte. Prin urmare, intră într-o oarecare logică și urmarea: în loc să ne oprim, suplimentăm artificial și elementele cu ajutorul cărora organismul se poate descurca. Pentru că asta e: trebuie să se descurce!