Verbul a depozita este format prin derivare de la substantivul comun depozit și are trei sensuri de bază care au, într-un fel sau altul, legătură cu acesta. Se referă, în primul rând, la „a pune ceva în depozit”, situație în care este sinonim cu a înmagazina, a stoca, a strânge, putându-se referi la materiale, produse, mărfuri.

Oarecum derivat din acesta, există și un alt sens al termenului, care are în vedere acțiunea de „a pune la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare”. Aș sesiza aici o extindere extrem de relaxată a noțiunii de „depozit”, fie prin referire la spațiul anume destinat depunerilor bancare, fie având în vedere încrederea acordată unei persoane, nelegându-se, în mod necesar, de securitatea unui spațiu.

Cel de-al treilea sens este, într-o oarecare măsură, specializat – utilizat în geologie, chimie etc. Face referire la substanțele solide și se explică prin „a forma un depozit; a se separa într-o soluție, așezându-se la fund”. Acesta stabilește echivalențe de semnificație cu termeni precum a se depune, a se sedimenta, a se precipita.

Trebuie să recunosc faptul că, dintr-o casă întreagă, una dintre cele mai spinoase probleme mi se pare cea legată de spațiile de depozitare – imediat după prezența peste tot a prizelor, și funcționarea fără greș a tuturor instalațiilor, ustensilelor și mașinăriilor de orice tip, fel și formă din casă. Dar dulapurile, rafturile și sertarele sunt vi-ta-le! O chestiune de viață și de moarte!

Ce spun eu aici!? E aproape magie felul în care se rezolvă toate problemele universului, dacă omul are în casă destule spații de depozitare: soarele strălucește și toamna târziu, Pâmântul de rotește mai cu spor, merele de aur și caii năzdrăvani pot fi întâlniți la orice colț de stradă. Toate relele lumii dispar, omul poate respira ușurat, iar somnul și tihna se prind – în sfârșit – de el!