Verbul a răguși este intrazitiv și înseamnă „a i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale”. Termenul are etimologie necunoscută, dar pare a avea o legătură cu substantivul gușă. Se folosește pentru glas, voce, sunete, dar și cu sens extins, pentru oameni sau pentru animale, atunci când „își pierd claritatea vocii, producând sunete înfundate”.

Sinonimele nu sunt foarte numeroase, unele dintre ele funcționează în registru regional – a sitivi, a (se) știri, iar altele apar cu sens figurat – a se dogi, a se hodorogi. Și cam asta e tot… Nici în literatură nu pare a fi prea des folosit, dar cred că nu este necesar să insist asupra faptului că, deși nu face parte dintre vorbele de seamă, nici de dispărut nu prea văd cum s-ar putea, pentru că reprezintă un simptom serios al oricărui tip de viroză ori răceală.

Continuare »

Verbul a tânji vine din slava veche (tonziti) și este intrazitiv (după cineva sau după ceva) și are surprinzător (cel puțin din punctul meu de vedere) de multe sensuri. Mai întâi, pleacă de la o problemă medicală – „a se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios, a avea o boală neidentificată (fără a cădea la pat)”, fiind echivalent cu a lâncezi și cu a zăcea.

Ca o consecință firească, se poate folosi despre plante – iar, prin extindere de sens, poate face referire și la locul unde cresc acestea. În această situație, stabilește sinonimie cu termeni precum a se îngălbeni, a se veșteji, a se ofili, a se păli, a se trece, a se usca, dar are și un sens figurat, sintetizat de verbul a stagna.

Continuare »

Verbul a (se) trăda înseamnă, într-un prim sens, „a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul”, iar într-o accepție mai largă, se poate referi la „a fi neloial față de cineva sau de ceva”. De asemenea, cuvântul poate avea în vedere comportamente („a se abate de la o linie de conduită”), interese, cauze și idei („a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee”) sau sentimente („a comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie”).

Atunci când face referire la facultăți fizice sau psihice, termenul se traduce prin „a nu mai funcționa bine, cauzând dificultăți; a nu mai sluji” (se folosește foarte des cu privire la memorie). Nuanța reflexivă este echivalentă cu expresii precum „a se da pe față, a se da de gol”. Dintre sinonime, în funcție de context, dicționarele pomenesc pe a înșela, a divulga, a vădi, a arăta, a exprima, a dezvălui, a vinde, a demasca, a descoperi, a destăinui.

Continuare »

Verbul a opune înseamnă, în primul rând, „a pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc.”, în timp ce un al doilea sens se referă la „a pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a evidenția prin comparație contrastul dintre ele”. Evident, cuvântul poate fi folosit și cu valoarea sa reflexivă.

Verbul are și un sens specializat, folosit în matematică, însemnând „a fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri”. Verbul vine din latinescul opponere, pe filieră franceză – opposer (după modelul lui a pune).

Continuare »

Verbul a idolatriza este unul destul de rar folosit în limbajul nostru curent. Se referă, etimologic privind lucrurile, la “a slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol”, adică “a trece un lucru sau o fiinţă în rândul idolilor”. Termenul este explicat prin sufixarea lui idolatru şi stabileşte sinonimie cu a adora, a apoteoza, a deifica, a diviniza, a venera, a zeifica. Nu pare foarte greu de intuit logica prin care verbul a trecut apoi într-o altă zonă semantică, lămurindu-se prin “a iubi cu pasiune” şi incluzând între conotaţii pe “a trata cu dragoste şi cu admiraţie exagerată, a iubi în mod exagerat”.

Continuare »

* a dezghioca îşi modifică modul de despărţire în silabe – dez-ghi-o-ca-re (în loc de dez-ghio-ca-re, anterior corect); schimbarea se produce pentru întreaga sa familie lexicală; verbul are indicativul prezent el dezghioacă şi conjunctivul prezent el să dezghioace

* a dezideologiza apare ca noutate, cu două posibile despărţiri în silabe – de-zi-de-o-lo-gi-za / dez-i-de-o-lo-gi-za şi cu forma de indicativ prezent dezideologizează

* a dezincrimina este verb nou cu indicativul prezent el dezincriminează; despărţirea în silabe se face, conform noilor norme, în două feluri – de-zin-cri-mi-na/dez-in-cri-mi-na (ca de altfel la toate derivatele cu dez- urmat de vocală)

! a dezinfecta primeşte o lămurire de sens – „a distruge germenii patogeni”, se desparte fie de-zin-fec-ta, fie dez-in-fec-ta şi are indicată forma de indicativ prezent dezinfectează. Întreaga sa familie lexicală suferă modificări: este adăugat adjectivul *dezinfectant cu pluralul dezinfectanţi şi femininul dezinfectantă-dezinfectante; substantivul !dezinfectant („produs care distruge germenii patogeni”) poate fi considerat fie masculin cu pluralul dezinfectanţi, fie neutru cu pluralul dezinfectante; substantivului feminin !dezinfectare i se adaugă substantivul feminin !dezinfecţie („distrugere a germenilor patogeni”); toţi aceşti termeni au dublă silabaţie.

! a dezinfesta („a curăţa de paraziţi”) are indicativul prezent dezinfestează. Rar folosit este substantivul !dezinfestant („produs care distruge paraziţii”), masculin cu pluralul dezinfestanţi; ambii termeni ascultă noile reguli de despărţire în silabe.