26 ian.
„De ce nu-mi vii” de Mihai Eminescu
Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aşează bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
See the swallows quit the eaves And fall the yellow walnut leaves, The vines with autumn frost are numb, Why don’t you come, why don’t you come? |
O, vino iar în al meu braţ, Să te privesc cu mult nesaţ, Să razim dulce capul meu De sânul tău, de sânul tău! |
Oh, come into my arms’ embrace That I may gaze upon your face, And lay my head in grateful rest Against your breast, against your breast! |
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci Când ne plimbam prin văi şi lunci, Te ridicam de subsuori De-atâtea ori, de-atâtea ori! |
Do you remember when we strayed The meadows and the secret glade, I kissed you midst flowering thyme How many a time, how many a time? |
În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scântei… Dar, oricât ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! |
Some women on the earth there are Whose eyes shine as the evening star, But be their charm no matter what, Like you they’re not, like you they’re not! |
Căci tu înseninezi mereu Viaţa sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea! |
For you shine in my soul always More softly than the starlight blaze, More splendid than the risen sun, Beloved one, beloved one! |
Târzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Şi lanurile sunt pustii… De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
But it is late in autumn now, The leaves have fallen from the bough, The fields are bare, the birds are dumb… Why don’t you come, why don’t you come? |
Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |