Verbul a (se) ghida vine din limba franceză (guider) și înseamnă „a imprima o anumită mișcare unei piese mobile (doar dintr-o anumită direcție și între anumite limite), unui mecanism etc.” Sinonimele sunt mai curând asociate sensului figurat: a (se) călăuzi, a (se) conduce, a dirija, a duce, a îndrepta, a (se) îndruma, a (se) orienta, dar și a povățui, a sfătui.

Zilele astea, a apărut ocazia de a plimba prin București un grup de străini care ajunseseră aici pentru un schimb de experiență. Nu aveam neapărat ceva foarte clar în minte, dar era vorba de câteva ore spre seară, din momentul în care erau cazați la hotel, și de un traseu de zi care să le stârnească, în vreun fel, interesul și să-i facă a rămâne cu amintiri frumoase despre locurile acestea, pe care le vizitau în necunoștință de cauză și – cred eu – cu ceva idei preconcepute.

Nu e nevoie să mai spun că totul a ieșit bine și scopul a fost atins.

M-am trezit de câteva ori în viața asta în postura aceasta de ghid. Nu prea des și nici prea… profesional, dar m-am simțit bine și experiențele s-au dovedit a fi cu succes. Întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc singură, iar eu cu mine m-am descurcat mereu la drum. E un pic altfel când experiențele altcuiva depind de tine, pentru că nu știi niciodată în ce măsură te ridici la nivelul așteptărilor.

Dar e pasionant să găsești, într-un loc, aspecte faine de evidențiat, să faci ceva presupuneri despre ce l-ar putea interesa pe celălalt, să construiești un traseu articulat și – mai ales, aș spune – să-i schimbi unui om percepția despre un loc. Și cred că nu e greu să faci pe cineva să-i placă Roma, ori Parisul, ori la Amsterdam. Cu Bucureștiul însă… e un pic cu totul altă istorie. Dar încep să fiu din ce în ce mai sigură (dovedit, chiar) că orașul acesta are potențial. Tot ce-i trebuie e un ghid bun.

Verbul a testa apare, de fapt, de două ori în dicționare, cu sensuri complet diferite, deși venite amândouă din franțuzescul tester. Primul sens este o surpriză pentru mine și se folosește în aria juridică – „a da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament”, care are o conexiune cu latinescul testari.

Celălalt sens – „a supune pe cineva unui test, a face un test” – este legat de substantivele test și testare, așa cum ne este tuturor cunoscut, presupun.

În primul caz, sinonimele verbului sunt a lăsa, a lega, a testălui, iar în cel de-al doilea – a încerca, a proba. Despre primul nu vă pot spune încă mare lucru… m-am gândit de câteva ori în viața asta să-mi fac testament, dar lucrurile mele nu sunt foarte complicate din acest punct de vedere. Despre teste știu însă multe.

Continuare »

Verbul a comite vine din limba latină (committere) și are un sens de bază foarte bine cunoscut – „a face, a înfăptui, a săvârși o greșeală sau o faptă rea”. Dicționarele academice mai menționează câteva sensuri, dintre care unul este familiar și peiorativ – „a scrie lucrări mediocre”, iar celălat este un franțuzism ieșit din uz, care funcționa în registrul juridic – „a însărcina pe cineva cu ceva” sau „a încredința cuiva o afacere de comerț”.

Prin urmare, verbul intră în relație semantică directă cu substantivul greșeală sau infracțiune, de pildă (până la crimă, evident) și indică, în general, lucruri rele ori – mai curând – fapte reprobabile. Expresia familiară am/ai comis-o! nu apare în scripte, dar o știu folosită pentru situațiile în care s-a gafat uriaș ori s-a greșit iremediabil. Recunoașterea presupune și asumarea gravității situației.

Continuare »

Verbul a amâna s-a format prin compunere, din prepoziția a și adverbul mâne (forma veche a lui mâine). Verbul este tranzitiv și înseamnă fie „a hotărî sau a trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial”, adică „a lăsa pentru altădată, a nu îndeplini ceva imediat”, fie „a purta cu vorba pe cineva”.

Sinonimele sunt destul de numeroase, din registre stilistice diferite (cult, regional sau arhaic): a aștepta, a încetini, a îngădui, a întârzia, a lungi, a muta, a păsui, a prelungi, a remite, a tărăgăna, a tămânda, a temporiza, a tergiversa.

Continuare »

Verbul a reciti s-a format prin derivare, de la cuvântul de bază a citi, cu prefixul re-, după model francez – relire, și înseamnă „a citi din nou același text”. În limba veche și în limbajul popular, se folosea și verbul a prociti, care presupunea relectura textului în întregime. Iar acestea sunt singurele explicații pe care le oferă dicționarele.

În ciuda acestei aparente simplități, recitirea este un act foarte complex și foarte intens studiat, de pildă, în teoria literaturii. Implică o continuare și o completare a înțelegerii textului, proces asimilat primei lectură. Înseamnă, în speță, începerea interpretării, care presupune studierea strategiilor, remarcarea detaliilor, descoperirea mesajului și – de ce nu – modificarea întregului orizont al semnificațiilor operei.

Continuare »

Verbul a îngădui are un prim sens tranzitiv, care înseamnă „a da voie; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa”, fiind sinonim, în acest caz, cu a admite, a încuviința, a lăsa, a permite, a tolera. Reflexivul reciproc se folosește în limbajul popular, fiind echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a se avea bine, a trăi în armonie”, în timp ce o altă accepție populară a termenului presupune „a avea răbdare, a da răgaz, a lăsa pe altă dată”, adică a aștepta sau a amâna, a păsui. Ca regionalism, este utilizat ca echivalent al lui a întârzia, a zăbovi.

Are, de asemenea, și valori care presupun o conștientizare voită a unei realități – un reflexiv construit cu dativul subiectului („a-și da voie în mod conștient, a-și asuma dreptul”) și un intranzitiv („a-și reține dorința de a face ceva”). O serie de termeni echivalenți, care funcționează în registrul arhaic ori regional, îi dau o savoare deosebită: a aprobălui, a întemeia, a obicni, a ogodi, a se pleca, a pozvoli, a se prinde, a pristăni, a volnici.

Tot astfel, mai are, pe lângă cele menționate, extrem de multe alte sinonime, în funcție de context: a absolvi, a accepta, a aproba, a autoriza, a concede, a concepe, a consimți, a cuteza, a da, a diminua, a domoli, a ierta, a împăca, a încuviința, a îndrăzni, a îndreptăți, a îndritui, a se îndupleca, a îndura, a înghiți, a înțelege, a se învoi, a justifica, a prilejui, a primi, a răbda, a scuti, a slăbi, a suferi, a suporta. Și lista ar putea continua…

Continuare »