Verbul a testa apare, de fapt, de două ori în dicționare, cu sensuri complet diferite, deși venite amândouă din franțuzescul tester. Primul sens este o surpriză pentru mine și se folosește în aria juridică – „a da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament”, care are o conexiune cu latinescul testari.

Celălalt sens – „a supune pe cineva unui test, a face un test” – este legat de substantivele test și testare, așa cum ne este tuturor cunoscut, presupun.

În primul caz, sinonimele verbului sunt a lăsa, a lega, a testălui, iar în cel de-al doilea – a încerca, a proba. Despre primul nu vă pot spune încă mare lucru… m-am gândit de câteva ori în viața asta să-mi fac testament, dar lucrurile mele nu sunt foarte complicate din acest punct de vedere. Despre teste știu însă multe.

Nu mă voi opri însă la cele de la școală, ci la ultima experiență din viața mea care a necesitat o testare serioasă. Acum câțiva ani, când am avut mașina „bolnavă” o perioadă mai lungă de timp, cei de la service-ul care avea grijă de ea mi-au dat o mașină de curtoazie, așa că vreo lună și ceva am condus o Skoda. Rapid. De care m-am îndrăgostit. Până la urmă, vrând-nevrând, m-am întors la „rața” mea. Dar decizia era luată: nu știam când, dar următoarea mea mașină avea să fie un Rapid de la Skoda…

Pentru care am semnat săptămâna trecută. Evident, cu rate și condiții puse de bancă (nu mă îndur să strâng bani, pentru că nu mă pot opri din călătorit), și cu un coplatnic (pentru că mai am și ratele casei pe cap). Dar am semnat: cât de curând, mașina mea cea nouă va intra în producție și-și va găsi drumul spre mine. Sper, desigur, că testele de odinioară să se dovedească un indicator bun în alegerea mea.