Verbul a (se) abate vine din latinescul abbattere, prin franțuzescul abattre, și are numeroase sensuri, verbul având valoare reflexivă, dar și tranzitivă sau intranzitivă, după caz. Este determinat uneori prin „din drum/cale” și echivalent, în primul rând, cu a (se) îndepărta, a devia, a divaga, fie de la o direcție inițială, fie – cu sens figurat – de la o normă sau regulă fixată, de la o linie de conduită sau de gândire etc. Un al doilea sens se referă la „a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial)”.

Deseori, termenul are în vedere fenomene ale naturii, calamități, nenorociri („a se produce în mod violent; a veni, a cădea pe neașteptate, cu furie, cu forță”) sau idei, toane ori capricii („a trece cuiva ceva prin minte”, sinonim cu a apuca, a cășuna, a distrage, a năzări, a sustrage, a veni), dar și vești, noutăți – situație în care este sinonim cu a întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. De asemenea, cuvântul poate avea în vedere acțiunea de „a doborî/culca la pământ” ori de „a-și întoarce ochii, căutătura”. Dintre antonime, dicționarele menționează a (se) îndrepta.

Anul acesta, de sărbători, m-am abătut de la o regulă generală, pe care am instituit-o după ce am plecat din Galați: Crăciunul se face acolo. În fiecare an, de obicei în Ajun, fac bagaje, adun cadouri, încarc totul în mașină și pornesc la drum. Să revăd mamă, tată, soră, cumnat – și nepoți, de câtăva vreme. Să vizitez puțin ceva prieteni, ceva locuri ale copilăriei, ceva amintiri din trecut. Nu stau niciodată prea mult, nu apuc niciodată să văd pe toată lumea, dar odihna e bună, mâncarea – grozavă, iar compania – neprețuită.

Crăciunul acesta a fost diferit. Am mai avut „acasa” mea, dar asta nouă e prima care mă ține departe de restul familiei. Nu resimt lucrul acesta ca pe un dezastru, dar trebuie să notez în scripte primul Crăciun petrecut în București. Este o schimbare importantă pentru mine, cerută însă de o nevoie cruntă de odihnă și necesitate acută de nemișcare… A fost o grozăvie de vară, după care nu știu cum să-mi mai revin, iar ai mei au înțeles lucrul acesta. Prin urmare, Crăciunul acesta mi-a oferit un alt fel de „acasă”, în care mă simt bine și pe care să îl asociez cu liniștea. Ceea ce vă doresc și vouă!