Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
07 oct.

a zădărnici

Verbul a zădărnici s-a format din termenul zadarnic, ce are în limba română atât valoare adjectivală, cât şi adverbială („care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil”). Acesta din urmă vine, prin derivare, de la un substantiv neutru foarte rar utilizat ca atare – zadar (moştenit din slavă), funcţionând doar în structuri de tipul „în zadar”.

Analiza acestei familii lexicale m-a dus cu gândul la faptul că, într-adevăr, o limbă fură din stânga şi din dreapta tot ce se poate, dar nu-i plac întotdeauna toate cuvintele pe care le găseşte. Iar mai apoi, nu se lasă până nu le aclimatizează oarecum, până nu le naturalizează, până nu şi le face proprii cumva…

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

28 ian.

a vremui

Verbul a vremui se formează de la substantivul vreme cu sufixul -ui şi se referă la timp, fiind sinonim cu a trece, a curge, a se scurge. Totul e firesc până aici, căci, într-un fel de desfăşurare logică a deducţiilor lingvistice, pare de la sine înţeles sensul. Dar surpriza mea a fost să constat că aceasta este, de fapt, a doua semnificaţie a termenului în discuţie. Primul – şi, deci, cel mai utilizat – sens se referă exclusiv la vremea rea, însemnând adică „a fi sau a se face vreme urâtă, cu ploaie, ninsoare, viscol, vijelie”, sinonimele fiind, în acest caz, a viscoli şi a omeţi… Ce mai! tot ce vă doriţi vreo 6 luni pe an, cum îi stă românului bine!

Când am pornit în căutarea verbului, am fost convinsă că ştiu ce vrea să spună, iar răsucirea asta metaforică spre negativ m-a tulburat puţin. Se pare că – da! – sunt atât de puţine lucruri la fel de puternice ca spaima în faţa vremelniciei!… Că e „bietul om subt vremi” zicea demult cronicarul, iar nouă ne plac vorbele înţelepte, aşa că ne-am apucat a ne căina. E adevărat că nu suntem eterni, dar cine vrea să trăiască o veşnicie când tinereţea, puterea şi frumuseţea durează atât de puţin? Şi e adevărat că nu toţi suntem destinaţi a face lucruri măreţe, dar e absurd să crezi doar în elefanţi când în lume există şi furnici…

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

18 iun.

a (se) umbri

Verbul a (se) umbri s-a născut direct din umbră şi devine, în aceste zile caniculare, un soi de răspuns la un strigăt de ajutor. Înseamnă, într-o primă accepţie, „a face sau a ţine umbră”, dar se poate referi şi la „a sta (la), a ţine (în), a se afla sub umbră”, situaţii în care este sinonim cu mai frumos sunătorul a (se) adumbri.

Termenul acoperă tot ce se referă la „a da sau a căpăta o nuanţă mai închisă”, fiind sinonim cu a (se) întuneca şi cu a (se) închide. Se mai utilizează, de asemenea, pentru obiectele abia percepute, aflate în depărtare, în semiîntuneric sau poziţionate în spatele a ceva translucid, însemnând „a se zări nedesluşit, a apărea ca o umbră”.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

04 iun.

a hori

Verbul a hori are în vedere două planuri complementare ale manifestării artistice: al cântului şi al dansului. Se referă, în primul rând, la „a cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier)”, iar odată melodia pornită, iute se încinge şi jocul. Hora este un „dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis”, însă termenul se foloseşte pentru orice dispunere de acest tip a dansatorilor, indiferent de melodie.

Sinonimele sunt destul de numeroase şi diverse – chiuit, chiuitură, doină, strigătură, generalizându-se chiar pentru orice „petrecere ţărănească unde se dansează jocuri populare”. Verbul însuşi stabileşte, prin extindere de sens, sinonimie cu a doini. Şi, ca de obicei, expresiile sunt cele mai interesante: a ieşi la horă (a ajunge la vârsta căsătoriei), a se găti ca de horă (a se îmbrăca de sărbătoare), ori dacă ai intrat în horă, trebuie să joci.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

09 apr.

a îmboboci

Verbul a îmboboci ascunde, sub aparenta banalitate a sunetelor articulate, miracolul vieţii, sau cel puţin al (re)începerii ei. Nu are foarte multe explicaţii de dicţionar, de parcă însăşi simplitatea ar fi vreo condiţie implicită a esenţei sale. Sensul de bază are în vedere lumea vegetală din jurul nostru, vorbind despre plante – „a face boboci” sau despre muguri – „a începe să se desfacă”. Termenul are şi o semnificaţie metaforică (şi mereu mi-o amintesc pe bunica privindu-ne cu drag şi alintându-ne „bobocul mamei!”), care priveşte strălucirea omului tânăr sau fericit ca pe un miracol – „a deveni frumos şi atrăgător ca o floare”. Dicţionarele nu precizează sinonime, cu excepţia unui regionalism pe care nu-l mai auzisem – a împupi.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

27 iul.

„The Ecstasy” de John Donne

Where, like a pillow on a bed,
A pregnant bank swell‘d up, to rest
The violet‘s reclining head,
Sat we two, one another‘s best. 		Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susține
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro