05 sept.
„Snake” de D.H. Lawrence
| A snake came to my water-trough On a hot, hot day, and I in pyjamas for the heat, To drink there. |
La jghebul meu un șarpe poposi Pe-un soare crâncen când, în pijama, Voisem să-mi astămpăr setea. |
Rezultate
01 aug.
„Glory” de Edward Thomas
| The glory of the beauty of the morning, – The cuckoo crying over the untouched dew; The blackbird that has found it, and the dove That tempts me on to something sweeter than love; White clouds ranged even and fair as new-mown hay; The heat, the stir, the sublime vacancy Of sky and meadow and forest and my own heart: – The glory invites me, yet it leaves me scorning All I can ever do, all I can be, Beside the lovely of motion, shape, and hue, The happiness I fancy fit to dwell In beauty’s presence. Shall I now this day Begin to seek as far as heaven, as hell, Wisdom or strength to match this beauty, start And tread the pale dust pitted with small dark drops, In hope to find whatever it is I seek, Hearkening to short-lived happy-seeming things That we know naught of, in the hazel copse? Or must I be content with discontent As larks and swallows are perhaps with wings? And shall I ask at the day’s end once more What beauty is, and what I can have meant By happiness? And shall I let all go, Glad, weary, or both? Or shall I perhaps know That I was happy oft and oft before, Awhile forgetting how I am fast pent, How dreary-swift, with naught to travel to, Is Time? I cannot bite the day to the core. |
Bogatul strai al dimineții, cucul Ce cântă pentru rouă cât timp încă Nu a găsit-o mierla, porumbelul Care cunoaște-un simțământ mai gingaș Ca dragostea; nori albi grupați simetric, Îmbietori ca fânul nou-cosit; Căldura, zvonul, sacra toropeală Din cer, livezi, păduri, din pieptul meu, Mă copleșesc… Sunt rușinat la gândul A ceea ce pot fi și ce pot face ’N această minunată lumea-a formei, Mișcării și culorii; fericirea Mi-o-nchipui vrednică să stea alături De slava lor. Să-ncep chiar astăzi Să cat în cer sau iad înțelepciune Și vlagă pe măsura frumuseții? Cu gândul că-aș putea găsi ce vreau, Să tulbur furnicarele și-n tufe Să umblu după vietățile mărunte, Scurt-trăitoare, poate fericite, Din cele despre care nu știu nimic? Sau să mă-mpac, vai, cu neîmpăcarea, Ca un lăstun, cu aripile lui? Iar la sfârșitul zilei să mă-ntreb Ce-i frumusețea și ce-am vrut să spun Prin fericire? Și să uit de toate, Voios sau supărat, sau amândouă? Ori să-nțeleg că fericit am fost Adeseori, uitând că-s ferecat, Că Timpul zboară și n-am cum să-l prind? Din zi nu știu să mușc până la miez. |
Edward Thomas | traducere de Leon Levițchi |
04 iul.
„A Birthday” de Christina Rossetti
| My heart is like a singing bird Whose nest is in a water’d shoot; My heart is like an apple-tree Whose boughs are bent with thickset fruit; My heart is like a rainbow shell That paddles in a halcyon sea; My heart is gladder than all these Because my love is come to me. |
Mi-e inima asemeni ciocârliei Ce-şi face cuib pe lâng-un scoc de moară; Asemeni mărului al cărui rod Înclină crengile în miez de vară; Asemeni unei scoici multicolore Vâslind din răsputeri pe mări senine; Decât ei toţi mai veselă, căci, iată, Iubitul meu şi-a amintit de mine. |
| Raise me a dais of silk and down; Hang it with vair and purple dyes; Carve it in doves and pomegranates, And peacocks with a hundred eyes; Work it in gold and silver grapes, In leaves and silver fleurs-de-lys; Because the birthday of my life Is come, my love is come to me. |
Făceţi-mi din mătase, puf şi blănuri Un baldachin cu umbre purpurii; Sculptaţi-l cu porumbi şi flori de rodii Şi pene de păuni cu pete vii; Lucraţi-l cu ciorchini de jad şi aur, Cu frunze verzi şi irişi de argint; E ziua mea de naştere şi ziua Când vine el, când pot să mă alint. |
| Christina Rossetti | traducere de Leon Leviţchi |
02 mai
„Leisure” de William Henry Davies
| What is this life if, full of care, We have no time to stand and stare. |
Ce-i viața asta dacă-n griji scăldat Nu ai răgaz de stat și de visat? |
| No time to stand beneath the boughs And stare as long as sheep or cows. |
N-ai timp să stai sub ramuri de copaci Privind la turmele de oi și vaci; |
| No time to see, when woods we pass, Where squirrels hide their nuts in grass. |
Trecând prin codri n-ai timp să vezi unde O veveriță nucile-și ascunde, |
| No time to see, in broad daylight, Streams full of stars, like skies at night. |
Pâraiele-nstelate în amiezi Sticlind ca bolta în al nopții miez. |
| No time to turn at Beauty’s glance, And watch her feet, how they can dance. |
Să prinzi ocheada Mândrei nu ai când, Nici să-i privești picioarele dansând; |
| No time to wait till her mouth can Enrich that smile her eyes began. |
S-aștepți până îmbogățește gura-i Surâsul ce-l stârni căutătura-i. |
| A poor life this is if, full of care, We have no time to stand and stare. |
Rea-i viața asta dacă-n griji scăldat Nu ai răgaz de stat și de visat… |
William Henry Davies | traducere de Andrei Bantaș |
04 oct.
„Rest” de Christina Rossetti
| O Earth, lie heavily upon her eyes; Seal her sweet eyes weary of watching, Earth; Lie close around her; leave no room for mirth With its harsh laughter, nor for sound of sighs. She hath no questions, she hath no replies, Hush’d in and curtain’d with a blessed dearth Of all that irk’d her from the hour of birth; With stillness that is almost Paradise. Darkness more clear than noonday holdeth her, Silence more musical than any song; Even her very heart has ceased to stir: Until the morning of Eternity Her rest shall not begin nor end, but be; And when she wakes she will not think it long. |
Apasă greu pe ochii ei, tu, Glie, Trudiţii ochi pecetluie-i, Pământ; Cuprinde-o strâns; să n-ajungă-n mormânt Trist vaier, nici stridentă voioşie. Ea nu întreabă, nici răspunde, şi e Tăcută şi-ocrotită, ne-ndurând, În, parcă, pacea raiului cel sfânt, Mâhniri ursite nouă din pruncie. Nopţi limpezi ca amiezile o scaldă, Tăcerea-ntrece cântecul de lire, Sub sânu-i stâng nimic nu mai tresaltă; Hăt până-n dimineaţa Veşniciei Făr’ de-nceput nici capăt tihna fie-i – Şi n-o să-i pară lungă la trezire… |
| Christina Rossetti | traducere de Tudor Dorin |
12 iul.
„How They Brought the Good News from Ghent to Aix” de Robert Browning
| I sprang to the stirrup, and Joris, and he; I gallop’d, Dirck gallop’d, we gallop’d all three; “Good speed !” cried the watch, as the gate-bolts undrew; “Speed!” echoed the wall to us galloping through; Behind shut the postern, the lights sank to rest, And into the midnight we gallop’d abreast. |
Săltai, dar, în şea, apoi Joris – şi dânsul – şi-alei! Pornirăm galop – şi Dick, nebuneşte – tustrei. „Drum bun!” spuse straja trăgând de zăvor; „Bum!” zidul-ecou, când trecurăm în zbor. Se trase podişca, lumina se stinse adânc. Spre miezul de noapte, oblânc la oblânc! |